Magna Curia (latină Curtea Mare) sau Castelul Bethlen se situează în municipiul Deva, la poalele dealului cetații, înspre sud-est, lângă parcul orașului. Este cea mai veche clădire monument istoric ce se păstrează în Deva. Cladirea se impune, de la bun inceput, prin elementele sale arhitectonice si stilistice de influenta renascentista si baroca. Cladirea actuala, sediu al Muzeului Civilizatiei Dacice si Romane, este o constructie ce dateaza din perioada Renasterii, incisiv refacuta in secolul al XVIII-lea.
Monumentul apare pentru prima dată în documente în anul 1520, când nobilul Benedict este numit castellanus et provisor curie Deva. Mai târziu, în 1542, în timpul unei vizite în Ardeal, Izabelle Zápolya, poposeşte pentru un timp „în modesta curie aflată sub cetate”.
Următoarea menţiune este din anul 1582 pe placa mortuară a mamei căpitanul garnizoanei cetăţii din Deva, Francisc Geszty, (in oppido Deva, in curia filii sui Francisci, sub arce eiusdem sita).La inceputul secolului al XVII-lea se presupune ca Magna Curia a avut de suferit odata cu jefuirea si arderea bisericii invecinate.In anul 1608 domeniul ajunge in posesia lui Gabriel Bethlen din donatia principelui Gabriel Bathory.
Photo © Iovan Darius
In 1613 Bethlen este ales principe al Transilvaniei si doneaza domeniul Devei sotiei sale Susana Karolyi, in a carei posesie ramane castelul pana in 1622, cand moare.De numele lui Gabriel Bethlen se leaga cea de-a doua faza de constructii. Lucrarile au inceput in 1614 iar din 1615 lucrarile la castel au fost conduse de arhitectul Giacomo Resti da Verna. In aceasta perioada, pe langa lucrarile care au fost efectuate la cladire, s-a construit si o cladire care incheia inelul dublu al zidurilor de incinta ce inconjura castelul propriu-zis. Dupa moartea Susanei Karolyi, domeniul intra in posesia nepotului de frate al principelui, Stefan Bethlen. Dupa moartea prematura a “ducelui cel tanar” domeniul ramane vaduvei acestuia Maria Szechy care isi traieste aici romantata viata pana in anul 1640 cand a vandut domeniul principelui Gherghe Rakoczi I. Maria Szechy, cantata de literatura maghiara sub numele de “muranyi Venus”, a ramas vaduva la 25 de ani dar s-a recasatorit cu un sot pe care l-a parasit in 1634, refugiindu-se la Magna Curia. Acesta dorind sa o readuca la ascultare a atacat prin surprindere, in toiul noptii Magna Curia, cu 300 de calareti. Sotia, folosindu-se de ragazul cat i-a oferit spargerea portii, s-a strecurat printr-un geam spre gradina si a reusit sa se refugieze in cetate, de unde a reusit sa respinga atacul sotului, care a fost nevoit sa plece rusinat. In 1686 armata austriaca trece hotarele Principatului si sub pretextul apararii tarii impotriva incursiunilor turcesti si tataresti. Trupele Generalului Scherrffenberg pun stapanire pe Cluj si Dej obligand reprezentantii Principatului sa semneze la Viena o intelegere prin care se convenea ca Transilvania sa fie luata sub protectia imparatului, in schimbul recunoasterii ca principe a lui Mihail Apaffi si a fiului sau ca mostenitor. Pentru a se garanta intelegerea, urmau sa fie instalate garnizoane imperiale la Cluj si Deva.
Dupa 1687 domeniul intra in administratia fiscala. Regimul fiscal a inventat un sistem de inchiriere a domeniului. Primul care a beneficiat de acest sistem a fost generalul Stefan Steinville (m. 1720), apoi cu domeniul Devei au fost rasplatite, in 1730, serviciile contelui Giulio Visconti. Acesta din urma inchiriaza domeniul unui antreprenor financiar, De Nicola, iar mai apoi, in 1743, vinde domeniul guvernatorului Transilvaniei, Ioan Haller. De numele acestuia se leaga a treia, si ultima faza de constructii, la castelul Magna Curia, in perioada anilor 1744-1746.
De refacerile castelului s-au ocupat antreprenorul si zidarul Conrad Hammer, iar sculpturile sunt semnate de Friedrich Wacherberger, dandu-i noua fata, de influenta baroca. Rezultatele acestor modificari sunt oglindite in inventarul din 1756. Descrierea incepe cu curtea exterioara precedata de poarta de intrare, care se mentioneaza ca este refacuta si decorate cu doua blazoane. Dupa aceea urmeaza cladirea propriu-zisa, cu doua nivele de locuit si patru bastioane de colt. Inventarierea cladirii incepe dinspre gradina cea mica cu scara monumentala care permitea intrarea la etaj.
Caracterul de resedinta este subliniat de existenta salii de audiente, a sufrageriei mari cu balconul din mijlocul fatadei care este sprijinit pe console marcate de patru capete de atlasi.
Fatada a fost refacuta total in aceasta perioada. Pe langa balconul polilob i s-au mai adaugat un portal iar ferestrele primesc noi ancadramente.
Tot acum, in sala festiva a palatului, este realizat semineul. Cadrul rectangular de piatra este incoronat cu un decor de o vioiciune nedisimulata. In partea centrala jos a acestuia apar blazoanele de alianta a familiei Haller-Daniel (lebada cu gatul sagetat imaginea centrala a blazonului Sofiei Daniel si leul din blazonul lui Ioan Haller), incoronat de imaginea legendei pasarii Phoenix.
Colturile caminului, in forma de voluta, sunt marcate de mici pilastri ce servesc drept suport pentru cele patru figuri exotice de “mori”, negrese, ce au mijlocul acoperit cu un brau de pene, bustul gol, tolba de sageti pe spate si crestetul incununat cu un bogat penaj. Urnele decorative cu capete de atlasi, de factura asemanatoare cu cele ale balconului, completeaza decorul. Dupa cum apare in inventarul din 1756 in preajma castelului existau trei gradini si doua fantani arteziene: una reprezentand un leu iar cealalta o lebada cu gatul sagetat.
Aceasta din urma a fost descoperita in urma sapaturilor arheologice din 1992. In partea superioara fantanii apare un putto ingenuncheat, ce poarta pe spate o scoica decorativa suport pentru lebada de deasupra, prin al carei cioc iesea apa.
Dintre elementele de arhitectura care inca mai exista, pot fi amintite: balconul de deasupra intrarii principale construit din piatra in stil baroc, in forma de loja, impodobit cu sculpturi cu motive florale si doua figuri umane cu chipuri grotesti; scara monumentala situata pe latura de nord-est a cladirii, pe care se facea intrarea festiva la etaj, precum si chenarele de la usile din fata ornamentate cu motive florale si figuri umane.
Camerele interioare desi erau deosebit de luxoase,aveau o arhitectura simpla,iar in sala de festivitati situata la etaj exista un camin decorat in stil baroc care avea pe fatada blazonul familiei Holler (un leu si o lebada cu gatul strapuns de o sageata).
La parter se gaseau incaperile destinate personalului de serviciu si de paza, precum si bucatariile si camarile. La subsol exista o pivnita in care te tineau proviziile. Castelul dispunea si de o inchisoare cu usi grele, zavorate cu gratii in care erau inchisi si torturati iobagii nesupusi.
In spatele castelului, pana la zidul de la poalele Cetatii, existau pomi fructiferi si o gradina cu vie, iar in curtea din partea vestica se aflau dependintele gospodaresti, hambare pentru grane, pivnite, grajduri.
Incepand cu anul 1934 Castelul Magna Curia a devenit sediu al Muzeului Județean care avea doua sectii: Sectia de Arheologie si Istorie și Sectia de Stiinte Naturale aflata intr-una din anexele castelului. Ulterior, Muzeul Judetean a devenit Muzeului Civilizației Dacice și Romane.
Procesul de restaurare la aceasta cladire, inceput in 1997 si finalizat in 2006, a avut menirea de a reda pe cat posibil, splendoarea de altadata a palatului si a face din el un punct de atractie pentru localnici si vizitatori, astfel sa reprezinte, pe langa cetate, o emblema a orasului.
Muzeul Civilizatiei Dacice si Romane - Sectia de Arheologie si Istorie a fost renovat pana in data de 06 aprilie 2009, cand s-a deschis pentru public.
Poarta exterioara
În 1897 se pregăteşte terenul pentru construirea clădirii tribunalului, ocazie cu care se înlătură edificiul porţii exterioare a castelului, o clădire care încheia inelul dublu al zidurilor de incintă ce înconjura castelul propriu-zis. Singurele detalii sunt cunoscute dintr-o fotografie publicată în 1913, dar anterioară demolării, în care poarta apare încoronată cu un fronton triunghiular, decorat cu o nişă în mijloc.
Dedesubt, în antablamentul sus'inut de un arc semicircular, sprijinit la rândul său de pilaştri şi decorat cu un bolţar cu blazon, într-un cadru decorat 'cu palmete' se afla inscripţia: G(abriel) REX HVNG(ariae) D(almatiae) C(roatiae) PR(inceps) TR(ansilvaniae) ET SIC(ulorum) C(omes), urmată dedesubt de inscripţia AZ VR MEGEORIZZE AZ TE BEMENETELEDET ES KIMENETELEDET MOSTANTVL FOGVA MINDEORROKKE A(nno) D(omini) 1621. Această poartă, înălţată deci la 1621, a fost decorată, împreună cu zidurile de incintă dinspre cetate şi dinspre biserică, cu creneluri 'italieneşti'.
Poarta cunoscută din fotografia din 1913 avea două deschideri: una pietonală, încheiată cu un lintel şi înzidită, alta pentru căruţe, încheiată în arc semicircular decorat cu un scut. Inscripţia citată de Teglas trebuie modificată în felul următor: AZ VR MEGEORIZZE AZ TE KIMENETELEDET MOSTANTVL FOGVA MINDEORROKKE A(nno) D(omini) 1621.
Frontonul foarte ascuţit al porţii a fost refăcut în sec. XVIII, deoarece s-a considerat că nişa pentru statuie nu avea ce căuta acolo.
Bethlen Gábor kastély. Magna Curia.
