Personalitati devene: Liviu Oros (1931-1986)
OROS LIVIU
(1931-1986) - arhitect , actor de comedie
Orice incercare biografica asupra lui Liviu Oros e sortita esecului. Nici cei dragi, nici fostii prieteni nu reusesc sa adune intr-o minte cate a facut magistrul comediei de-a lungul timpului. Ciudat este faptul ca, dincolo de bancurile savuroase care inzestrau petrecerile vremii, spuse cu har pe care numai Dumnezeu il stia inlesnii, nu au fost niciodata mai demne de amintire ca performantele … sportive ale mereu tanarului Oros.
Toti si-l amintesc mare amator de fotbal , basket , handbal , volei , tenis de masa , tenis e camp , popice cat te tine rasuflarea , badmington , sah , multa gimnastica , inot , atletism – a fost chiar campion la saritura cu prajina . Sa nu mai vorbim de ski-alpin , bau-baul fiului sau Mircea.
Unde mai incapea atata energie , tot Dumnezeu stie !? Cum se impaca nestavilitul comic cu atata amar de efort fizic , iar nu-I de nasul nostru . Liviu Oros a demonstrat ca nu exista incecare a trupului care sa-ti stinga din patima pentru spirit.
In 03 februarie 1986 si-a luat avant , mai tare ca de obicei si nu s-a mai intors. Multi poate au ras cu gura pana la urechi , intuind o noua sarada a maestrului. Si au ramas cu gura cascata. Cum Liviu Oros era mare pescar, de pe malul baltii unde pescuieste acum nu arunca nada pe putinii oameni care si-l mai aduc aminte . Apropos de pescuit , nimerind in Olanda chiar in preajma unui magazin de profil, I-au picat ochii pe undita pe care si-o dorea cel mai mult. A cumparat-o fara sa ezite si s-a trezit premiat cu ditamai punga de guma de mestecat cu care si-a indestulat feciorul un an de zile.
CASA
Douazeci de ani, Liviu Oros si-a amanetat viata pentru a lasa celor dragi o casa. O casa alor. A platit pentru ea tot ce-i aducea talentul inepuizabil de comediant. Si-a imprastiat viata pe scena, in filme, la nunti, botezuri si pe stadioane pentru a plati o rata care nu se mai termina. Si a reusit. Si casa lui a fost, dintotdeauna, singurul loc in care avea odihna. Cum toti il stiau inepuizabil, fara liniste, acasa isi permitea sa puna capul jos si sa doarma cat incapea in ditamai oboseala. Feciorul Mircea avea de facut secretariatul: raspundea la telefoane, fixa intalniri si avea mare grija sa inceapa trezirea preaobositului parinte cu cel putin o ora inainte de termen. Nici oboseala insa nu-l oprea sa-si aduca feciorul aproape de cuvant. Cand nimereau singuri acasa, cei doi barbati se puneau la cafele si se intreceau in bancuri pana “lesinau” de ras. “Niciodata nu mi-a impus ceva.”, marturiseste fiul sau, Mircea. “Avea grija insa sa ma intrebe: n-ai vrea sa faci dansuri ?” “Nu, eu vreau fotbal.” Si dupa ce s-a plictisit de fotbal, s-a inlesnit feciorul la dansuri, spre bucuria tatalui sau. Desi ere un arhitect de prima mana, Liviu Oros nu si-a desenat nici cel mai mic traseu in viata . Ci toate au venit peste el ca dar al lui Dumnezeu.
PRIETENII
Liviu Oros si-a gasit prieteni, asa cum era de asteptat in lumea artistilor. Era iubit de toti cei care ii admirau talentul si nu-l cautau la diploma de artist. Florin Piersic, Jean Constantin, Draga Olteanu-Matei, Angela Similea, Iuliu Merca, Cristian Topescu, Florica Bradu, Sofia Vicoveanca, Nicolae Sabau, Dem Radulescu, Amza Pellea, Puiu Calinescu, Adrian Paunescu, Mihai Constantinescu, Mirabela Dauer, echipa de fotbal Corvinul – marea lui dragoste – in frunte cu Misa Klein, Mateut, Gabor, Andone, Mircea Lucescu, Remus Vlad, Dobrin, Dumitrache, Lupescu, Martha si Bella Karoly, Nadia Comaneci, Melitha Ruhn – cu care facea gimbuslucuri gimnastice … si inca o bucata mare de popor roman care nu-l cunoscuse.
LUCRUL
Nu-si pregatea niciodata monologurile. Ideile ii veneau, pe strada, la masa, la chefuri. Nota totul pe ce apuca: servetele, cutii de chibrituri, pachete de tigari, note de plata . Asculta tot ce se discuta in preajma sa si gasea intotdeauna rost de haz. Toate notitele sale se ingramadeau intr-o borseta mare careia ii spunea cu drag, “TROSCOLETA “. Cand ii pica textul in plin spectacol , lua o pauza importanta, care ii amuza copios pe spectatori: “ No … de ce radeti ?! Credeti ca-i usor sa te sui a’ci pa bina (asa ii spunea scenei) si sa vorovesti cu oamenii la solnita asta ?! Ia incercat’ si dumneavoastra , sa vedet’ cum vi sa’noada gargalotu’ ! “. Cu televiziunea si radioul, lucra mai putin. Era, dupa spusele sale, mult de lucru si bani putini. Nu de alta, dar el a fost cel care, pe langa o casa construita pentru urmasi, a stiut sa-si intretina mereu familia. Sa nu le lipseasca nimic.
Partea de comedie care a umplut sufletele spectatorilor sai de-a lungulanilor nu l-a oprit sa joace in filme importante. Cine n-a uitat, il stie din “DAN CAPITAN DE PLAI”, ‘STEJARUL DIN BORZESTI”, “BUREBISTA”, sau, “UN PETIC DE CER”. La filmari i-a fost usor cu oamenii, actori care l-au iubit dintotdeauna pentru talentul si felul sau de a fi. Mai greu i-a fost cu dobitoacele, care erau mai puse pe sotii ca el. Intr-o secventa din “STEJARUL DIN BORZESTI”, trebuia sa-l salveze pe Stefanita. Erau ascunsi intr-o tufa si cand s-a dat “motor”, actiunea de salvare a fost “blocata” de o iapa… care tocmai isi gasise timpul de a urina (era si cu spatele spre camera !!!), spre hazul tuturor celor prezenti la filmare !
MORT, COPT, A REUSIT SA NE INTRETINA
Cand oamenii nu aveau ce “glumii”, pe acea vreme, se obisnuisera sa dea telefoane sinistre. Asa, de-a lungul timpului, tot felul de sugubeti dadeau telefoane in miez de noapte acasa la Liviu Oros, cand era plecat, si-l anuntau, ba mort intr-un accident de masina, ba arestat la Bratislava pentru ca sparsese o vitrina dupa un meci de fotbal al nationalei Romaniei, etc. Nu toti l-au placut, cum nu toti l-au inteles. Securitatea l-a obligat sa-si bage gatul in juvat, pentru a garanta ca fiul sau, care pleca in Franta cu o trupa de dansuri populare se va intoarce inapoi in tara. Multi spun ca a fost un om prea bun. Respectiv, era dintre aceia care il considerau “prost” de bun. Dar n-au reusit sa-l schimbe. Asta pentru simplul fapt ca avea o ura viscerala fata de minciuna. Feciorul sau a invatat pe propria spinare, in vazul lumii ca trebuie sa respecte adevarul vietii, indiferent daca este placut sau nu.
Dupa cativa ani de la trecerea sa in nefiinta, inca mai sunau telefoanele celor care isi doreau sa primeasca prin cuvantul maestrului o raza de bucurie… si … nu stiau, ca o “mare si reusita pacaleala”, … ca … Liviu Oros si-a propus, pentru o eternitate si ceva … sa nu mai raspunda … la telefon.
("Da-ti sufletul dacului" - Articol publicat in ziarul “Transilvania Jurnal” Editia de Hunedoara, Marti 03 Aprilie 2001 )
VOLODIA MACOVEI
Director: Lucian Stanciu
Nascut la 26 martie 1931, in satul Timpa, comuna Bacia, judetul Hunedoara. Studii la Liceul “Decebal“ din Deva promotia 1950. Absolvent al Institutului de Arhitectura “Ion Mincu“ Bucuresti (1956). Inca din timpul studentiei este membru al Ansamblului Artistic al Sfatului Popular al Capitalei (“Perinita“), precum si in Ansamblul Artistic al C.C. al U.T.C. Bucuresti (“Cununa Carpatilor“). A fost indrumat si pregatit profesional de o serie de maestrii ai scenei sau ai artei coregrafice romanesti: Tita Sever, Nicolae Sever, Aurelia Sauteanu, Gheorghe Baciu, Gelu Matei, Vladimir Bodea, Marin Constantin, Sandu Feier, Nicolae Frunzeti si altii. A participat la trei Festivaluri Mondiale ale Tineretului si Studentilor, Bucuresti (1953), Varsovia (1955), Moscova (1957), unde a obtinut alaturi de colegii de ansamblu
In 1958, revine la Deva, unde lucreaza la Institutul de Proiectari Hunedoara-Deva. A infiintat mai multe echipe de dansuri populare la intreprinderi si institutii, a activat ca interpret timp de 15 ani la Ansamblul Artistic Orasenesc al Clubului Sindicatelor.
In 1958, a participat la infiintarea Teatrului de Stat de Estrada Deva, unde a devenit primul coregraf al acestuia. S-a pregatit permanent in domeniul artei actoricesti, interpretand zeci de cuplete, monologuri sau scenete cu caracter satiric si comic. A creat trei personaje celebre: “VASALIE”, “Varu’ SANIEDRU” si “SOFRONICA”, nelipsite din snoavele sau povestirile presarate cu umorul popular ardelenesc, cunoscute si indragite in toata tara. Este atestat ca artist liber profesoinist in specialitatea actor, prezentator gradul I.
Incepand din anul 1959, a participat individual, sau impreuna cu elevii sai, la toate concursurile artistice cu caracter national, obtinand locuri fruntase sau titlul de Laureat. A obtinut trei titluri de Laureat, ca instructor si interpret de proza sau dansator si locul II cu Teatrul de Estrada Deva, unde a semnat si coregrafia; sapte titluri de Laureat la Festivalul National “Cantarea Romaniei” (doua la dansuri tematice, doua ca interpret individual, unul la dansuri populare si doua cu formatia de estrada).
A colaborat la Radio si T.V.R. timp de 23 de ani. A fost prezent la spectacolele T.V.R. de mare anvergura : “Dialogurile la distanta’, “Drum de glorii” “Antena va apartine”, “La hanul Ancutei”, ‘De la A la Infinit”, spectacole de varietati si altele. A jucat in filme T.V. pentru tineret: “Stejarul din Borzesti”, “Dan capitan de plai si in filmele de lung metraj: “Burebista” si “Un petic de cer”. A colaborat cu ansambluri artistice profesioniste si de amatori: “Coicarlia”, “Rapsodia Romana” , “Cununa Carpatilor”, “Doina Timisului”, “Ansamblul Maramuresului”, Ansamblul Cindrelul” (Sibiu), “Tarina”(Alba-Iulia).
A intreprins numeroase turnee artistice peste hotare: Franta, Italia, Olanda, Elvetia, Austria, Iugoslavia, Polonia, U.R.S.S.. A fost distins cu numeroase diplome si decorat de doua ori cu “Ordinul Cultural”.
S-a stins din viata in mod tragic, la 3 februarie 1986. In memoria lui, din anul 1992, se organizeaza anual la Deva, Festivalul de Umor “ LIVIU OROS “.
Referinte: Liviu Oros. Fisa biobibliografica – Deva 1984.