Muzeul Civilizației Dacice și Romane, instituție aflată în subordinea Consiliului Județean Hunedoara, este gazda unui eveniment deosebit, expoziția „Chipurile Mariei, Regina tuturor Românilor” organizată de Fundația Inovații Sociale Regina Maria și Enayati Medical City.

Această expoziție marchează 150 de ani de la nașterea Reginei Maria, personaj important în istoria românilor.

Vernisajul are loc la Deva, în data de 4 aprilie 2025, începând cu ora 19.00, în clădirea Magna Curia (Castelul Bethlen).

Vă așteptăm cu drag!

*

*   *

*  *   *

* Texte preluate de la organizatori

PRĂZNICAR  AL  ÎNVIERII

Muzeul de Etnografie și Artă Populară din Orăștie instituție emblematică pentru etnografia Ținutului Orăștiei a fost inaugurat în vara anului 1952, deținând numeroase piese și colecții de o deosebită valoare. De-a lungul anilor patrimoniul muzeului orăștian a fost îmbogățit prin achiziție și donații a unui număr mare de piese etnografice între care se află și câteva zeci de icoane, provenite din Ținutul Orăștiei. Aceste lucrări fie că este vorba de piese de mici dimensiuni folosite în case fie că vorbim de piese de mari dimensiuni folosite în biserici erau realizate pe lemn sau pe sticlă (ponderea cea mai mare o au cele pe sticlă) fiind produse în diferite centre din Transilvania.

Începuturile picturii pe sticlă la români ar fi fost în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, deoarece apariția unor glăjerii (ateliere în care se producea sticlă) a permis ca acest meșteșug să se dezvolte. Începând cu secolul al XIX-lea s-a ajuns la producerea de icoane în serie, unele realizate de meșteri neștiutori de carte care făceau o acțiune de copiere e unui șablon, nu un act artistic. Costul unei astfel de icoane era mult mai mic decât în cazul uneia realizate pe lemn. Materialele necesare realizării unei icoane erau sticla, folosită cu dublu rol – ca suport și ca strat protector al picturii – tiparul de hârtie, culorile pentru zugrăvire și lemnul pentru rame. Cele mai vechi icoane foloseau sticla de „glăjărie” care fiind produsă manual, era vălurită și destul de poroasă, foarte subțire. În momentul în care a început să se folosească sticla industrială grosimea acesteia a crescut considerabil. Tiparul de hârtie era uns cu terebentină și așezat invers sub bucata de sticlă. Se trasau contururile cu negru după care se umpleau cu culoare. Ramele în care se așeza sticla vopsită erau din lemn subțire de brad, iar capacele de protecție se ciopleau tot din lemn, cu barda, putând fi formate din una, două sau chiar trei bucăți de lemn. Până către sfârșitul secolului al XIXI-lea și cuiele cu care se prindeau ramele de capac erau din lemn. Apoi la începutul secolului XX acestea vor fi înlocuite cu cuie mici din fier. Temele reprezentate erau diverse de la Maica Domnului cu Pruncul, la diferiți sfinți, dar și icoane ce reprezentau mai multe sărbători liturgice de peste an (un număr de 13) numite prăznicare.

Piesa la care facem referire în acest material este una excepțională, ce provine din centrul de la Laz (județul Alba). Acest centru a fost considerat cel mai prolific centru de pictură pe sticlă din secolul al XIX-lea din sud-vestul Transilvaniei, aici funcționând o adevărată dinastie de zugravi de icoane, cea a familiei Poienarilor.

Este un Prăznicar al Învierii, o icoană de dimensiuni medii (40 x 35,5 cm) pictată pe sticlă subțire de glăjărie, cu rama din lemn, băițuită și capacul de protecție format din 2 bucăți de lemn cioplit sumar cu barda. Icoana înfățișează principalele sărbători din anul bisericesc, desfășurate în 14 scene, dintre care cea centrală este mai mare și prezintă ambele variante ale Învierii lui Isus: Femeile mironosițe la mormânt și Coborârea la Iad. În partea superioară a acestei casete este redat Hristos Înviat cu femeile mironosițe într-un context care evocă patimile sugerate de cele trei cruci. Scena Coborârii în Iad dispusă în partea inferioară a casetei pare inspirată din Penticostarul tipărit la Sibiu, în 1805.

Cele 12 sărbători (praznice) dispuse în castele din jurul celei centrale sunt delimitate de benzi înguste aurii, decorate cu bobițe gri. Toate scenele au numele zugrăvite cu caractere chirilice de culoare neagră, în limbaj liturgic popular (începând din partea dreaptă jos): Nașterea Precesti, Ziua Crucii, Vedenia (Intrarea Fecioarei Maria în Templu), Nașterea lui Isus, Botezul lui Isus, Stretenia (Întâmpinarea Domnului), Bunavestire, Floriile (Intrarea Domnului în Ierusalim), Ispasul (Înălțarea), Rusaliile (Cina de la Mamvri), Obrecenia (Schimbarea la față a lui Isus), Adormirea Precistii. Pentru redarea fondului scenelor s-a folosit culoarea verde, doar la „Coborârea în Iad” avem un fond roșiatic care vrea să sugereze dogoarea focului. Veșmintele personajelor au fost pictate cu roșu, albastru și verde, iar nimburile circulare din jurul capetelor cu auriu. Unele dintre scene se desfășoară într-un cadru interior sugerat de draperiile roșii sau albastre care cad în falduri bogate. În scena care prezintă Nașterea lui Isus se observă un element arhitectonic caracteristic centrului Laz și anume o casă care încearcă să imite arhitectura rurală specifică zonei.

Icoana mai sus descrisă nu este nici semnată, nici datată, însă anumite elemente au determinat atribuirea ei talentatului iconar Simion Poienaru din Laz. Atribuirea s-a făcut de specialiști ai Muzeului Unirii din Alba Iulia, unde icoana noastră a fost expusă în anul 2014, în cadrul expoziției temporare „Prăznicarul Învierii, icoana calendar a zugravilor de la Laz”. Cercetătoarea Ioana Rustoiu este de părere că prăznicarul nostru a fost realizat în prima jumătate a secolului al XIX-lea de către Simion Poienaru (1801-1872) cel căruia cercetătorii Iuliana și Dumitru Dancu i-au atribuit introducerea în repertoriul tematic al Lazului a compoziției prăznicarelor Învierii. Extrem de talentat, aceste meșter este autorul unui însemnat număr de icoane pe sticlă și lemn, crucifixe si sfeșnice dar și a osuarului de la Jina.

Este clar o icoană extrem de valoroasă pictată cel mai probabil care se încadrează din punct de vedere compozițional și al formatului icoanei în prima parte a activității sale artistice.

Centrul de pictură pe sticlă de la Laz își continuă activitatea și în zilele noastre, fiind reprezentat cu mândrie de Florin Poenariu, declarat Tezaur Uman Viu, acesta duce mai departe o tradiție de mare valoare reproducând creații ale înaintașilor săi.

Secția de Istorie și Artă a Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva

Conservator Iustina Bogdan

Muzeograf Daniela Șendroiu

COMUNICAT

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva, cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara și în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Hunedoara, vernisează expoziția temporară Poloneze și românce care au schimbat lumea, organizată de Institutul Polonez din București.

Evenimentul expozițional se dorește a fi un omagiu în text și culoare adus unor femei deosebite care prin curajul, pregătirea profesională, performanțele obținute în diverse domenii de activitate, au sfidat barierele puse de societate, excelând în domenii interzise femeilor, ridicând standardele la nivele foarte înalte. Se dorește a fi și un omagiu adus FEMEII în general, calităților sale de luptătoare într-o lume a bărbaților, a ambiției de a performa și de a-și atinge idealurile, de a-și materializa visele în ciuda tuturor obstacolelor, de a lupta împotriva unor sisteme sociale opresive. Cele 34 de femei deosebite, 17 poloneze (Cezaria Baudouin de Courtenay-Ehrenkreutz-Jędrzejewiczowa, Krystyna Chojnowska-Liskiewicz, Halina Konopacka, Karolina Lanckorońska, Janina Lewandowska, Pola Negri, Regina Salomea Pilsztynowa, Helena Rubinstein, Wanda Rutkiewicz, Irena Sendlerowa, Krystyna Skarbek, Maria Skłodowska-Curie, Zofia Stryjeńska, Wanda Telakowska, Helena Wiewiórska, Elżbieta Zawacka, Narcyza Żmichowska) și 17 românce (Viorica Agarici, Virginia Maria Andreescu-Haret, Ana Aslan, Maria Bălan, Sarmiza Bilcescu-Alimănișteanu, Smaranda Brăescu, Elena Caragiani-Stoienescu, Nadia Comăneci, Maria Cuțarida Crătunescu, Cecilia Cuțescu-Storck, Smaranda Gheorghiu, Elena Ghica, Aurora Gruescu, Sofia Ionescu-Ogrezeanu, Elisabeta Rizea, Lucia Sturdza Bulandra, Elisa Leonida Zamfirescu), aduse în atenția publicului vizitator, sunt personalități mai mult sau mai puțin cunoscute publicului larg, dar nelipsind simbolurile incontestabile ale succesului din ambele țări.

Expoziția este formată din 21 de panouri care cuprind informații despre aceste 34 de personalități feminine din Polonia și România care s-au făcut cunoscute nu numai țării lor, ci și Europei și lumii întregi, unele dintre ele revoluționând unele domenii, cum ar fi Maria Sklodowska-Curie (1867-1934), prima femeie care a primit Premiul Nobel și primul om din istorie care l-a primit de două ori, în două domenii diferite – fizică și chimie, Cecilia Cuțescu-Storck (1879-1969), prima femeie profesor la o academie de arte de stat din Europa, una dintre personalitățile cele mai pregnante din lumea artei din România interbelică, Wanda Rutkiewicz (1943-1992), una dintre cele mai renumite alpiniste din lume, urcând pe 8 din cele 14 vârfuri montane cu peste 8.000 m înălțime într-o perioadă în care alpinismul în munții Himalaya și Karakorum era mult mai dificil decât astăzi, Sarmiza Bilcescu-Alimănișteanu (1867-1935), prima femeie avocat din Europa ș.a.

De asemenea, expoziția este însoțită de scurtmetraje de animație care popularizează principalele realizări ale protagonistelor, realizate de studioul polonez de ilustrație și design Dinksy din Cieszyn. Autorii expoziției „Poloneze și românce care au schimbat lumea” sunt Alicja Woźniakowska-Woźniak – ilustrații, Marek Chmiel – animații, Agnieszka Skieterska și Katarzyna Zalaszewska – texte în limba polonă.

Expoziția poate fi vizitată în perioada 6 martie – 6 aprilie 2025.

Vernisajul va avea loc joi – 6 martie 2025, ora 11.00, în Sala Șemineului din cadrul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva.

Compartimentul de Cercetare și Documentare în Studii Culturale

 https://www.youtube.com/@InstitutulPolonez

TABLOUL „MATERNITATE” REALIZAT DE CORNELIU BABA

Pictura „Maternitate” este executată de reputatul artist Corneliu Baba (1906-1997), ale cărui creaţii sunt extrem de apreciate în contemporaneitate.

Conceptul de artist estic a apărut folosit mai ales după anul 1990, pentru a-i intitula pe acei artişti nerecunoscuţi în perioada comunistă de către Occident, dar care şi-au făcut renume, în Vest. Artiştii erau reprezentanţi ai neo-avangardelor locale din statele din estul Europei, iar printr-o serie de expoziţii care au tratat tematica zonei de est, au devenit membrii ai artei contemporane.

Corneliu Baba s-a născut pe 18 noiembrie 1906 la Craiova, ca al treilea fiu al Mathildei și al lui Gheorghe Baba, pictor de biserici. Pasionat de muzică şi de literatură, copilăria şi întreaga adolescenţă le-a petrecut la Craiova şi la Caransebeș. Mai târziu, în 1926, s-a înscris la Academia de Arte Frumoase şi la Facultatea de Litere şi Filozofie, din Bucureşti, dar, în scurt timp, a renunţat la studiile de la Academia de Arte Frumoase. Apoi, în anul 1930 a absolvit Facultatea de Litere şi Filozofie, unde a avut ocazia să asiste la cursurile susţinute de Nae Ionescu, P.P. Negulescu sau Tudor Vianu. Perioada petrecută la Timişoara a fost marcată de căutări personale în cadrul unui grup de artişti protestatari, fiind consumat de deziluzii cu dorinţa de a părăsi hotarele României. Dar, în anul 1934 a expus împreună cu tatăl său, la Băile Herculane, unde a fost remarcat de Omar Popovici, un avocat cu renume, din Iaşi, care-l ajută să se mute acolo şi se înscrie la cursurile Academiei de Arte Frumoase la clasa profesorului Nicolae Tonitza. După ce şi-a finalizat studiile, a profesat ca asistent şi profesor la Academia de Arte Frumoase.

Corneliu Baba a fost membru titular al Academiei Române, membru de onoare al Academiei de Artă a Rusiei şi membru corespondent al Academiei din Berlin. În anul 1954 s-a remarcat obţinând Premiul de Stat pentru Artă, iar în anul 1997, a fost distins cu Premiul pentru Excelenţă acordat de Fundaţia Culturală Română.

Deşi secolul al XX – lea a fost marcat de diverse ideologii şi de doctrine estetice, antitetice, Corneliu Baba a rămas fidel reprezentării convenţionale, specifice picturii clasice. Printre artiştii români care l-au inspirat se numără Nicolae Grigorescu şi Nicolae Tonitza, iar dintre cei europeni, l-au influenţat creaţiile lui El Greco, Goya și Rembrandt.

Lucrarea „Maternitate” semnată de Corneliu Baba face parte din Colecţia de Artă Plastică a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva (nr.inv. 41427).

Tabloul este pictat în ulei pe pânză, prezintă dimensiunile de 100 cm x 80 cm şi, pe stratul pictural, în partea dreaptă din planul superior se observă semnătura artistului „Baba,’64”.     

Pictura conturează seminudul unei tinere femei, înfățișată cu spatele la privitor. Pe fundalul de culoare închisă se remarcă corpul femeii cu părul tuns scurt, deasupra umerilor goi. Fiind reprezentată seminud, până la brâu, în partea inferioară, femeia este acoperită de fusta pictată în sienna arsă.

Observăm expresivitatea trăsăturilor faciale cu chipul blajin şi puţin stingherit, încadrat de părul brun şi cu privirea înclinată spre colţul din stânga al tabloului. Personajul feminin este plasat central şi denotă predilecţia pentru realismul anatomic, într-o compoziţie clasică, cu gravitate compoziţională spre stânga. Carnaţia este întregită prin stăpânirea unui desen riguros şi prin pensulaţia amplă, compunând tonurile aurii, care se mulează maiestuos pe spatele mlădios al femeii.

Prin surprinderea inedită a tinerei mame în momentul în care îşi îmbrăţişează şi îşi adoarme pruncul, care este înveşmântat într-o tunică albă, cu scufie pe creştet, cu capul rezemat pe umărul ei drept, cu o mână care-i atârnă pe lângă zvelteţea corpolentă a modelului şi cu cealaltă sprijinindu-se de umărul stâng, este elaborată frumuseţea maternală a scenei picturale. Gama cromatică este redată prin clarobscurul tonal, de la negrul de fum, cu umbră naturală şi sienna arsă în porţiunile de umbră, la tonalităţi de ocru, regăsite pe chipurile şi pe corpurile celor două personaje, care conferă picturii lui Corneliu Baba acea notă unică, specifică sobrietăţii umane.

Pictorul Corneliu Baba este un mare talent al artei contemporane româneşti, iar genurile plastice caracteristice artistului sunt: autoportretul, arlechinul, regele nebun, portretul cu caracter social, peisajul şi natura moartă.

Corneliu Baba s-a stins din viaţă în anul 1997, la Bucureşti, dar spiritul său rămâne veşnic prin creaţiile sale unice, care sunt prezente în expoziţii internaţionale din Tokio sau din New York, din Beijing sau din Bruxelles, din Moscova sau din Berlin.

Bibliografie:

Maria Muscalu Albani, Corneliu Baba – Confesiuni şi Jurnale – volumul I: 1944 – 1965, Bucureşti, 2018.

Pavel Şuşară, Corneliu Baba, Bucureşti, 2013.

Tudor Vianu, Album de artă, Corneliu Baba, Bucureşti, 1964.

Vasile Florea, Gheorghe Székely, Dicţionar universal de artă plastică, Bucureşti, 2011.

https://www.icr.ro/pagini/corneliu-baba accesat la 03.03.2025.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Corneliu_baba accesat la 03.03.2025.
http://www.figurativedrawing.com/figurative_artists_baba.htm accesat la 03.03.2025.
http://www.ici.ro/romania/en/cultura/p_baba.html accesat la 18.02.2025.

https://revistaarta.ro/ro/column/corneliu-baba-un-artist-estic/accesat la 28.02.2025.

Dr. Diana Loredana Pantea, muzeograf, Secţia de Istorie şi Artă

PAINT IT BLACK

Dorina & Diana Pantea

Vernisaj: 28 august 2024, ora 18:00

Perioada de expunere: 28.08 – 30.11. 2024

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva, cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara şi în colaborare cu Uniunea Artiştilor Plastici din România – Filiala Deva, vă invită  miercuri, 28 august 2024, ora 18⁰⁰, să participați la vernisajul expoziției de pictură „Paint it Black”, eveniment ce se va desfășura în cadrul sălilor de expoziţie dedicate Artelor Vizuale ale Palatului Magna Curia din Deva.

Cu ocazia vernisajului expoziţiei de pictură „Paint it Black”, publicul iubitor de artă va putea admira lucrările de pictură semnate de către Dorina & Diana Pantea, două tinere artiste devence, care au studiat Artele Vizuale şi s-au format la centrele universitare din Cluj, Timişoara, Bucureşti și îşi desfăşoară activitatea artistică profesând în domeniul Artelor Plastice în oraşul natal.

„Pe simezele muzeului din Deva sunt expuse lucrări realizate în ulei şi în acrilic pe pânză şi hârtie, cu abordări ce variază de la compoziții figurative la expresionism abstract şi suprarealism. Expoziţia exprimă pasiunea creatoare pentru artă prin picturile prezentate într-o retrospectivă selectivă de-a lungul procesului de creaţie până în prezent.

Viziunea artistică e construită din lucrări ce compun și descompun lumea înconjurătoare și universul personal; lucrările alcătuiesc un puzzle cromatic ce înglobează tematica cu introspecţii dionisiace şi demiurgii platoniciene prezentând studiul aprofundat al realităţilor cotidiene, unitate compoziţională şi expresivitatea corpului şi-a figurii umane în dimensiunea spaţiului contemporan, prin curgerea ireversibilă a timpului codat în prezent.

Lucrările sunt inspirate şi de perioada pandemiei, când am realizat că izolarea ne-a apropiat foarte mult de tehnologie, iar singurătatea ne-a devenit companie.

Expoziția de la Deva, denumită Paint it Black adică Pictează Negru, conține şi multe lucrări realizate după o perioadă marcată de boală, izolare şi pandemie.

Creaţiile expun relația complicată pe care omenirea și-a format-o cu timpul și cu propriile atitudini şi corporalităţi ale sale, dar şi cu evoluţia tehnologică. Lucrările reunite fac parte din mai multe serii şi propun o metaforă care guvernează atelierul artistului plastic de rând” relatează dr. Diana Pantea, muzeograf în cadrul Secţiei de Istorie şi Artă.

Vă așteptăm cu drag!

Expoziția: Omagiu. Avram Iancu. 200 de ani de la naștere

Organizatori: Muzeul Civilizației Dacice și Romane în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a României

Vernisaj: joi, 25 aprilie 2024, ora 12⁰⁰, Palatul Magna Curia, Deva

Deschisă în perioada: 25 aprilie 2024 – 14 iulie 2024.

La Muzeul Civilizației Dacice și Romane, instituție aflată în subordinea Consiliului Județean Hunedoara, va avea loc joi, 25 aprilie 2024, începând cu ora 12⁰⁰, vernisajul expoziției Omagiu. Avram Iancu. 200 de ani de la naștere.

Narațiunea expozițională își propune să aducă în atenția publicului o serie de bunuri culturale din patrimoniul a două instituții muzeale de prestigiu: Muzeul Civilizației Dacice și Romane și Muzeul Național de Istorie a României. Toate acestea evocă personalitatea lui Avram Iancu, precum și pe cele ale conducătorilor revoluționari care i-au stat alături. Între personalitățile istorice care au participat la evenimentele revoluționare din anii 1848-1849 se numără: Ioan Dobra, Nicolae Solomon, Simion Balint, Alesandru Papiu Ilarian, August Treboniu Laurian, Andrei Șaguna sau George Barițiu.

În cadrul expoziției pot fi admirate obiecte de o certă valoare istorică precum tablouri, gravuri, arme, documente, fotografii, cărți vechi, sigilii ș.a., care compun o secvență din atmosfera epocii în care a trăit ,,Crăișorul Munților” – Avram Iancu. El a luptat pentru națiunea română, a devenit personalitatea istorică, legenda și eroul pe care îl omagiem astăzi.

Expoziția organizată la sediul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva este un eveniment cultural care se adresează vizitatorilor de orice vârstă. Vă așteptăm să omagiem împreună pe unul dintre cei mai importanți dintre înaintașii noștri.

Vă așteptăm să vizitați

Expoziția temporară „Aspecte din industria casnică textilă hunedoreană”

Perioada Aprilie – Septembrie 2024

Muzeul de Etnografie și Artă Populară Orăștie

Puncte de Vedere. Expoziție de fotografie la Orăștie

Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva (MCDR), prin intermediul Muzeului de Etnografie și Artă Populară Orăștie, în colaborare cu Asociația Artiștilor Fotografi Hunedoreni (AAFH), vă invită la vernisajul expoziției intitulate „Puncte de Vedere”, eveniment ce va avea loc joi, 14 martie 2024, începând cu ora 18:00, în clădirea fostei Sinagogi din Municipiul Orăștie, situată pe Strada Cetății, nr. 1.

Expoziția prezintă publicului 24 de lucrări, de la tot atâția artiști fotografi, printuri de mari dimensiuni (100×70 cm), creații care se dorește a fi o sinteză o sinteză a nivelului valoric al expozanților, lucrări fotografice selectate din cadrul expozițiilor ce au avut loc la Galeria de Artă a Municipiului Hunedoara, „FotoGrafic ART”, în februarie 2024 și a Salonului de iarnă, intitulat „Foto DIALOG”, de la MCDR, în decembrie 2023, evenimente ce s-au bucurat de patronajul Asociației Artiștilor Fotografi din România.

Expoziția „Puncte de Vedere”, așa cum ne dezvăluie titlul evenimentului, conține o varietate conceptuală a lucrărilor, ce are la bază dificila sarcină de a distila munca de teren, pentru a o transforma în imagine cu încărcătură emoțională, o îngemănare combinatorie a genurilor fotografice, ce greu poate fi descrisă în cuvinte.

„Evenimentul este o pledoarie despre realitate, o realitate obiectivă care se transformă în limbaj pictural, mai mult sau mai puțin alterat de tușa artistului. Pe de o parte, realismul se întoarce la formele de început, când artistul transcria realitatea în imagine celebrând natura și corpul uman. Leonardo da Vinci susținea că adevărata și neîntrecuta tehnică pentru a crea o operă de artă autentică este reprezentarea directă și fidelă a unui obiect natural. Pe de altă parte, consemnarea se poate construi ca imagine ce stă sub semnul deconstrucției controlate, o atitudine experimentală de abordare a unei noi realități, ca interpretare arzând în irealitate. Mai presus de orice provocare tehnică, expoziția de la Orăștie vorbește despre idei, conferind conținut bucuriei de a celebra faptul că vedem în mod diferit lumea”, spune Grigore Roibu, președinte AAFH.

Expun: Francisc Németh, Vasile Sârb, Sebastian Vasiu, Octavian Simion, Nicolae Oprea, Cătălin Mătăsaru, Călin Corpaciu, Alexandru Popa, Horea Preja, Marius Isfan, Alexandru Corici, Andrei Rosetti, Daniel I. Iancu, Mihai Panaitescu, Iulian Solda, Edwina Kasler, Radu Muntean, Cristian Rus, Adrian Sopincean, Marius Țăruși, Ioan Todor, Cristian Resiga, Adrian Stoica, Grigore Roibu.

Curatori: Mihai Căstăian, Grigore Roibu, Daniel I. Iancu.

Expoziția este rodul colaborării parteneriale dintre AAFH, MCDR și Muzeul de Etnografie și Artă Populară Orăștie. Manifestarea expozițională, aflată la cea de-a treia ediție, duce mai departe intenția noastră de a face înțeles fenomenul fotografic contemporan și promovarea creației artistice prin intermediul unui limbaj universal care completează spațiile goale despre trecut și prezent.

Vă așteptăm cu drag!

COMUNICAT

Institutul Polonez din București în colaborare cu Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva, cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara, organizează în perioada 13 martie-13 aprilie 2024, expoziția temporară „Alianța polono-română în perioada interbelică”.

Evenimentul expozițional aduce în atenția publicului vizitator o parte importantă a istoriei celor două state, care au contribuit la creionarea profilului perioadei interbelice din partea Europei Centrale și de Est.

Piatra de temelie în consolidarea relațiilor româno-polone a fost semnarea la București, în data de 3 martie 1921, a Convenției de alianță defensivă între Regatul României și Republica Polonă, de către cei doi miniștri de externe, prințul Eustachy Sapieha și Take Ionescu.

Dincolo de ajutor și asistență reciprocă, alianța polono-română în perioada interbelică s-a fundamentat pe tradiții vechi de colaborare politico-diplomatică, pe afinități culturale, interese economice și comerciale comune și pe un profund sentiment de prietenie între elita politică din Polonia și cea din România. În plus, poporul român a dat dovadă de altruism și ospitalitate față de Polonia, când a fost atacată de Germania și U.R.S.S și ca răspuns la solicitarea guvernului polonez, Președenția Consiliului de Miniștri a dat un comunicat unde se specificau măsurile pentru primirea refugiaților polonezi. În noaptea de 17/18 septembrie 1939, președintele Poloniei Ignacy Mościcki, premierul Felicjan Składkowski şi alţi membri ai guvernului au tranzitat frontiera în România, fiind primiţi cu ospitalitate la Cernăuţi, fiind urmaţi de aproximativ 100.000 de refugiaţi polonezi, dintre care 60.000 de militari.

Chiar dacă România nu a putut acorda ajutor militar Poloniei în aceste momente dramatice, ea însăși putându-se pune într-un real pericol, totuși nu putem să nu remarcăm aportul moral și ajutorul umanitar acordat de guvernul și populația românească statului polonez. Mai mult decât o alianță politică, relația polono-română în perioada interbelică capătă valențe simbolice cu o profundă substanțialitate istorică.

Respectul reciproc, seriozitatea, curtoazia și aplicarea cu strictețe a protocolului diplomatic în cadrul numeroaselor vizite în ambele state, reprezintă aspecte relevante în cultivarea unei alianțe, care dincolo de trăsăturile sale politico-militare, a devenit cum frumos spunea mareșalul Józef Piłsudski o „alianță a inimilor” polono-române în această parte tumultoasă a Europei.

Istoria acestor relații politice este transpusă în fotografii de epocă în cadrul a 13 panouri, selecția acestora urmând pas cu pas parcursul istoric al relațiilor bilaterale polono-române.

Vernisajul expoziției va avea loc miercuri 13 martie 2024, ora 11.00, în Sala Șemineului din cadrul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva.

Compartimentul de Cercetare și Documentare în Studii Culturale