Relief și geologie

Diversitatea reliefului din zona orașului Deva, se datorează regiunii de contact geomorfologic între Munții Poiana Rusca și Munții Metaliferi, formată de culoarul Mureșului.

Dealurile Devei (Photo: Iovan Darius)

Astfel, în partea de vest și nord vest a orașului se afla un șir de dealuri, cunoscute sub numele de Dealurile Devei. Ele formează un grup distinct, cu înălțimi ce ating aproape 700 m și care închid că un zid intrarea înspre Munții Poaiana Ruscăi.

Culoarul Mureșului funcționa acum 12 – 8 milioane de ani (în badenian și sarmațian) ca o strâmtoare marină, iar acum 6 milioane de ani (ponțian) ca un canal prin care s-au scurs apele din Bazinul Transilvaniei spre Bazinul Panonic.

Peste acest fundament cristalin, s-au depus formațiuni sedimentare alcătuite din gresii, marne, radiolarițe, roci cu sedimente aluviare, conglomerate în perioada cretacicului mediu și superior, până în neogen. Aceste depozite sedimentare șanț cunoscute sub numele de “strate de Deva”.

Acum 10‑8 milioane de ani, în badenianul superior și sarmațian inferior, în timpul manifestărilor magmatice și subvulcanice din zonă, aceste straturi au fost străpunse de roci andezitice.

În această perioadă, a vulcanismului neogen, au avut loc în zona Devei 4 erupții vulcanice care au dat naștere la stânci eruptive andezitice.

Prima este la Dealul Măgura, unde se afla Cariera Pietroasa, având o piatră cu masa compactă și de mare rezistență, care se poate bine ciopli.

A doua este la Dealul Decebal, formând cariera de la Piatra Coziei, a treia la Piatra Colț și a patra la Dealul Cetății.

Eroziunea manifestată ulterior a scos în evidență aceste forme de relief accidentate și specifice, vizibile în prezent sub forma unor dealuri cum sunt Dealul Cetății, Dealul Măgura, Dealul Piatra Coziei.

Ele se întrepătrund cu ultimele ramificații ale Munților Poiana Ruscăi, care formează o prispă piemontană înspre culoarul Mureșului.

Fragmentată de conurile de dejecție ale pârâurilor Magheruța, Bejan, Aramei și Sintirig, această prispă piemontană formează și ea dealuri care coboară până în oraș.

Cele mai importante dealuri, pornind de la est spre vest sunt: Dealul Paiului (330m), Piciorul Paiului (232 m), Paiul Urzicilor (279m), Dealul Archiei (351m). Acestea sunt dealuri neîmpădurite, cu pământ arabil, bune producătoare de cereale păioase. Urmează apoi Vârful Măgurei (337m), Dealul Bejanului (376m), și Măgura (504m). În fața acestora se afla Dâmpul Pietroasa, Coasta Viilor și Dâmpul Greblelor, care toate coboară până în străzile orașului.

În continuare, la stânga vechiului drum către Cozia se află Cătunul Bejan (374m) și Pădurea Luzan (454m). Urcând apoi pe strada Călugăreni, întâlnim pe partea stângă Piatra Bisericii (494m), Dosul Roșului (499m) și Colțată lângă satul Cozia.

Coborând pe același drum, în partea opusă se afla Dealul Nucetu (690m) pe care este instalat un releu de televiziune, Dealul Decebal (Poliatca – 688m) și Dealul Motor (Scocul Mic – 479m). În spatele acestora se află Piatra Coziei (687m) formând o stâncă abruptă în partea dinspre satul Cozia.

În continuare, coborând de la Cabana Căprioara, pe strada Aurel Vlaicu, în stânga se află Dealul Colțu (Serhediu – 563m) cu multe vii și pomi pe el, dar cu vârful pleșuv, Dealul Cetății (371m), iar în spatele acestuia dealul numit Piatra Colț pe care se află o parte din cartierul Viile Noi.

Ceva mai departe, dincolo de Valea Sintirigului, se află Dealul Finicuri (359m) apoi Dealul Zabod (426m) care ține până la Valea Devii, intrarea în satul Mintia și coboară până în șosea formând așa numita “Hula a Jepilor”.

Prin Legea nr. 5 din 6 martie 2000 Dealul Colț și Dealul Cetății au fost declarate zone protejate și monumente ale naturii.

În prelungirea dealurilor, prisma piemontană se continuă mai jos cu o suprafață înclinată, de eroziune și acumulare, care coboară lin spre luncă Mureșului.

În partea centrală a ei, la o altitudine joasă, de 190-220m se dezvoltă orașul. Spre vest și sud, altitudinile cresc, orașul întinzându-se pe o zona deluroasă terasată la 300 – 350m altitudine înspre cartierul Bejan.

Gara este situată la o altitudine de 186m, Piața Unirii la 190m, Strada S. Bărnuțiu la 200m, Strada Călugăreni la pește 260m, Strada St. O.Iosif la 220m, Strada Aurel Vlaicu la peste 300m, dar sunt zone locuite la altitudini și mai ridicate.

Lunca Mureșului are o lățime cuprinsă între 1Km (la Șoimuș) și 5Km (la Deva). Dincolo de Mureș se înalță panorama Munților Metaliferi, panoramă ce poate fi contemplată din Deva.

Solul din zona Devei, poate fi diferențiat prin împărțirea în 3 zone:

• Zona dealurilor din partea de sud-vest și nord-vest a orașului șanț soluri gălbui, cu podzolire secundară în asociere cu soluri silvestre brun-roșcate de pădure și pseudorendzinice. Eroziunea afectează suprafețe însemnate de teren de aceea se întâlnesc și unele soluri erodate. Pe aceste dealuri se cultivă livezi și vii, dar se găsesc și multe pajiști ierboase folosite ca fânețe și pășuni.

• Zonă de terase situată în partea de sud și sud-est a teritoriului conține soluri incipient podzolite, formate din marne și gresii și se folosește că teren arabil și pășune.

• Zonă de luncă, acoperă aproape 50% din suprafața teritoriului și cuprinde la rândul ei 3 subzone: luncă riverană (184m altitudine), inundabilă, cu aluviuni crude și soluri aluviale stratificate folosită în special că pășune, luncă centrală (190m altitudine) cu soluri aluviale, folosită că teren arabil și luncă preterasica (200 m altitudine) cu soluri aluviale folosită că teren arabil și  pășune.