Zona pe care astăzi o numim Deva, a fost locuită încă din perioada comunei primitive. Descoperirile arheologice făcute pe raza orașului, dezavaluie faptul că încă de pe la începutul mileniului II i.e.n. aici existau bordee și colibe pe terasele dealurilor și în zona de câmpie.
Din scrierile lui Herodot, putem afla că în anul 513 i.e.n. pe lângă râul Mariș locuiau agatârșii, care probabil fiind răspândiți de-a lungul Mureșului, au cunoscut și așezarea Devei și au locuit în ea. De asemenea, în perioada civilizației dacice, bazinul Mureșului devenise un ținut cu o prosperitate economică maximă.
Datorită apropierii ei de centru puterii dace și a configurației deosebite a zonei, desigur că localitatea a fost cunoscută și locuită și de daci. Este posibil ca însuși Decebal să fi trecut prin Deva. Apoi așezarea a cunoscut o oarecare dezvoltare în perioada ocupației romane. Romanii își făcuseră fortificații în zona cetății, aveau un castru la Micia și făceau exploatări de piatră la carierele Pietroasa și Bejan. O trupă (vexilletio) din Legiunea XIII Gemina Antoniana era staționată și lucra aici.
Pe o piatră cu inscripție romana descoperită la cariera Pietroasa, se găsește și numele unui muncitor roman, Aurelius Arimo, acesta fiind probabil cel mai vechi locuitor al Devei cunoscut nouă.
După retragerea romanilor din Dacia, a urmat o perioadă de aproape un mileniu de năvăliri barbare și migrații, perioadă în care Deva, fiind așezată pe calea principală de comunicație a văii Mureșului, a cunoscut și înfruntat toată urgia acestor năvăliri.
În aceea perioadă, populația Devei s-a rărit, și de abia în a doua jumătate a secolului al XIII-lea se pun bazele unei noi dezvoltări a localității. În jurul anului 1250, populația din Deva și împrejurimi era cunoscută drept “populi castrense” și “militas castri”, ostași și apărători ai cetății.
Se formează un “district militar valah” cu drepturi și organizații speciale. Din această perioadă se păstrează cele mai vechi documente în care se vorbește prima dată despre Deva.
Începând de pe la mijlocul secolului al XV-lea, localitatea este cunoscută drept “oppidum”, târg, și era locuită de militari, comandanți, ofițeri și soldați, nobili, târgoveți și țărani, corăbieri și plutași, olari, meșteșugari, negustori, cărăuși, plăieși și pușcași ai cetății, jeleri și iobagi.
Populația săracă, numită plebe era compusă din cei fără bunuri imobile, casă și pământ: zilieri, slugi, argați, cârpaci, cerșetori, prostituate, jeleri și țărani fugiți de prin sate.
Nu se cunoaște numărul locuitorilor Devei din acea perioadă. În veacurile ce-au urmat, nu s-a produs o creștere substanțială a populației orașului, existând faze de scădere a numărului de locuitori în perioadele grele de războaie și asuprire sau de creștere în perioadele mai prospere din punct de vedere economic.
În anul 1712 un grup de coloniști bulgari formează în Deva un nou cartier, o nouă vatră a orașului, numită oficial în acele vremuri “Deva – orașul bulgar”. Cartierul era situat în zona străzilor Progresului, Griviței, Plevnei, Mureșului. Deoarece acești coloniști se ocupau cu negustoria, populația a numit această zonă “Orașul grecilor” sau “În greci”.
Motivația era faptul că în acele vremuri cuvântul “grec” era sinonim cu ” a fi negustor”. De aceea acestor coloniști le-a rămas numele de greci, chiar dacă ei aveau altă naționalitate. Ei s-au refugiat aici din localitățile Cheparova, Capilovat, Zelesna și Clisură din Bulgaria, localități care multe secole s-au aflat sub ocupație turcească. Generalul Steinville comandantul militar al Transilvaniei de atunci, aprobă colonizarea acestora, iar Domeniul Fiscal Deva le oferă ca vatră un teren între canalul Cerna și Mureș.
Astfel în primăvara anului 1712 sunt colonizați la Deva 51 de familii de bulgari împreună cu 3 călugări franciscani catolici. Toți au primit vetre de casă, grădini și pământuri de cultură la câmp, cu obligația de a plăti domeniului o mică taxă anuală, dar și cu privilegii cum ar fi scutire de impozite sau de armată.
Ei și-au construit case din cărămidă și o mică bisericuță care a existat până în 1724 când pe locul ei a început construirea actualei Mănăstiri Franciscane. Numărul acestor coloniști bulgari a tot scăzut, atât din cauza ciumei din 1738‑1740 cât și din cauza desnaționalizării urmașilor, astfel că pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, au dispărut cu totul din Deva.
Statistică austriacă din 1760‑1762 arată că la Deva existau 301 familii române, care ar reprezenta 1505 locuitori (români) calculați cu o medie de 5 membri pe familie.
Primul recensământ important al populației a fost făcut în vremea împăratului Iosif al II-lea între anii 1784 și 1787. În Deva au fost înregistrați atunci peste 2.900 de persoane “populație de fapt” (numărul total de persoane aflat la momentul recensământului în oraș) din care aproape 2.800 de locuitori “populație de drept” (cei care își aveau domiciliul stabil în Deva) și încă aproximativ 100 de străini.
Același recensământ ne arată că peste 500 dintre locuitorii Devei erau copii, cu vârsta de până la 17 ani.
În continuare, din statisticile oficiale rezultă următoarele date referitoare la numărul și originea locuitorilor:
• 1869: 3.277 locuitori și 706 case
• 1880: 3.935 locuitori din care 1.842 români
• 1890: 4.657 locuitori din care 2.096 români, 1.819 maghiari, 415 germani, 268 evrei, 59 alte naționalități și existau 816 case
• 1900: 7.089 locuitori din care 2.509 români, 4065 maghiari, 436 germani, 79 alte naționalități și existau 1.206 case din care 118 erau acoperite cu țiglă, 1075 cu șindrilă și 13 cu paie sau stuf.
• 1910: 8.654 locuitori din care 2.417 români, 5827 maghiari, 410 alte naționalități
• 1917: 12.000 locuitori.
În perioada austro-ungară, statul maghiar a colonizat în Deva și în alte trei localități din județul Hunedoara, grupuri de ceangăi aduse din Bucovina pentru a lucra terenurile arabile de la periferia orașului. Aceștia au format în Deva o nouă vatră, un nou cartier numit “Colonia Ceangăi” care se întindea de la actualul Hotel Deva până la ieșirea înspre Simeria, la poalele Dealului Paiului.
Sub numele de ceangăi erau cunoscute mici grupuri de unguri împrăștiați prin Bucovina și Moldova, încă de pe la începutul secolului al XVIII-lea. Strămoși lor emigraseră de prin Ținutul Secuilor înspre Moldova și Bucovina în grupuri răzlețe și au trăit mult timp izolați de marea grupare a națiunii maghiare.
Astfel între anii 1888 – 1892 au fost aduse din Bucovina 54 de familii compuse din 288 persoane și anume: 54 bărbați, 54 femei, 93 băieți și 87 fete. Majoritatea erau din satele bucovinene Măneuți, Țibeni, Dornești și Vorniceni. Statul maghiar i-a împroprietărit cu case, curți, grădini și loturi de pământ la câmp, toate plătibile în 50 de ani.
În anul 1910 s-a făcut a doua colonizare cu ceangăi aduși din Bucovina. Au venit atunci 45 de familii compuse din 303 persoane și anume: 45 bărbați, 45 femei, 119 băieți și 94 fete. Și pe aceștia statul maghiar i-a împroprietărit. Au mai fost aduși 27 de familii de servitori (muncitori agricoli) compuse din 105 persoane, însă acestora statul maghiar nu le-a mai dat pământ și case și au trebuit să se descurce singuri. Iar în decembrie 1917 au mai venit câteva familii de ceangăi refugiați din Bucovina.
Coloniști ceangăi în Deva la începutul secolului XX. (Photo: Colecția Zsók Béla)
În 1920 la primul recensământ românesc, Deva era doar un târgușor. Cifrele arătau astfel: 8658 de locuitori, din care 4026 de români, 3.680 de unguri, 728 de evrei, 135 de germani și 89 locuitori de alte naționalități. Existau 1303 case, iar localitatea era lipsită de apeducte, de canalizare și de pavaj, exceptând câteva străzi pietruite din centru.
Recensamantele făcute până în anul 2002 prezintă următoarele situații:
Din datele prezentate mai sus, reiese că în perioada 1920 – 2002 a avut loc o creștere importantă a numărului de locuitori ai Devei, cea mai intensă creștere înregistrându-se în perioada 1966‑1990. După 1990 natalitatea s-a redus atât datorită crizei economice cât și a procesului de emancipare a populației. Cea mai mare natalitate s-a înregistrat în 1956 (1,78%), dar ea s-a redus treptat la 1,21% în 1977, 1,03% în 1990, 0,72% în 1999 și 1,29% în 2000.
RECENSĂMÂNTUL DIN 2002
Populația stabilă la Recensământul populației din 18 martie 2002 este de 69.257 locuitori, distribuită astfel:
• în localitatea Deva 65.873 locuitori
• în localitatea Sântuhalm 553 locuitori
• în satul Cristur 1.388 locuitori
• în satul Bârcea Mică 1.351 locuitori
• în satul Archia 92 locuitori
În funcție de sex:
– bărbați: 33.341
– femei: 35.916
În funcție de naționalitate:
– români 61.785
– maghiari 5.968
– romi 878
– germani 338
– slovaci 23
– ucraineni 22
– sârbi 24
– turci 21
– evrei 37
– ruși 10
– altă etnie 151
În funcție de religie:
– ortodocși 57.611
– romano-catolici 5.252
– greco-catolici 909
– reformați 1.830
– penticostali 1.675
– baptiști 1.058
– unitarieni 83
– altă religie 839
În funcție de statutul economic:
– populație activă 31.516
– populație inactivă 37.741
RECENSĂMÂNTUL DIN 2011
Prin comunicatul de presă din 02 februarie 2012, Comisia Județeană pentru Recensământul Populației și al Locuințelor a făcut publice informațiile privind rezultatele provizorii ale Recensământului Populației și Locuințelor din 2011.
MUNICIPIUL DEVA în anul 2011:
Populație stabilă: 56647
Numărul clădirilor, locuințelor și gospodăriilor:
Total clădiri: 4426
– din care clădiri în care se află locuințe: 4371
Total număr locuințe: 28745
– din care locuințe convenționale: 28722
Numărul gospodăriilor populației: 24014
Populația stabilă după etnie:
Total: 56647
– din care
– Română: 50801
– Maghiară: 4413
– Romă: 911
– Germană: 185
– Ucraineană: 21
– Italiană: 20
– Ruteană: 14
– Slovacă: 22
– Alte etnii: 148
– Etnie nedeclarată: 112
Majoritatea locuitorilor sunt români (82,98%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (7,21%) și romi (1,24%). Pentru 7,84% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (76,5%), dar există și minorități de romano-catolici (6,46%), penticostali (2,68%), reformați (2,34%), baptiști (1,38%) și greco-catolici (1,14%). Pentru 8,13% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.
RECENSĂMÂNTUL DIN 2016
Conform recensământului, la 1 ianuarie 2016, Municipiul Deva avea un total de 70.407 locuitori, din care 33.255 bărbați și 37.152 femei.