Economie

Fabrica de mătase. (Photo: www.orasuldeva.ro ‎Ianuarie ‎2001)

Cele mai vechi activități economice desfășurate în zonă, cunoscute nouă sunt de pe vreme românilor, care făceau exploatări de piatră la carierele Pietroasa și Bejan și aveau o stație de vamă pentru sare și lemn la castrul Micia situat la doar 7 km. de Deva.

Cu toate acestea, Deva a avut o dezvoltare economică destul de lentă în secolele care au urmat. Deși în secolul XIV unele localități trec de la organizarea rurală la cea urbană câștigând astfel o prosperitate și devenind centre economice, Deva nu a reușit în acea perioada să ajungă la un astfel de statut.

Unul din motive a fost că localitatea noastră nu a reușit să fie un centru meșteșugăresc și comercial, activități ce singure puteau să-i asigure statutul de oraș medieval “civitas”, ci baza economiei a constituit-o tot timpul agricultură, slab dezvoltată și ea datorită terenului deluros și acoperit cu păduri și a zonei de câmpiei restrânse și expusă inundațiilor.

Motivul principal care a frânat progresul economic al localității, a fost însă cruntă exploatare exercitată de către domeniul cetății și nobilimea moșiere care dețineau în stăpânire aproape totalitatea terenurilor și drepturilor în Deva. Comunitatea locuitorilor nu avea nici proprietăți agricole și nici privilegii, iar târgoveții dețineau prea puține bunuri care produceau și puteau forma un circuit economic. Existau și meșteșugari dar în număr restrâns, iar dintre ocupațiile meseriașilor din zonă, pot fi menționate: zidari, olari, lemnari, cioplitori în piatră, fierari, cărămidari, căruțași, tăbăcari, cojocari, țesători, croitori, măcelari, morari.

Între cele mai vechi activități economice la Deva din acea perioadă se cunosc două mori de apă, carieră de la Pietroasa, și mai ales portul cu vamă și depozit pentru sare care avea nevoie de meșteșugari și lucrători specializați, corăbieri și plutași, lucrători sărări, etc.

Construită în anul 1870 de firma HOFHERR & SCHRANTZ din Austria, această mașina cu abur a fost achiziționată pentru acționarea mai multor utilaje: gater, batoză, selector de cereale, moară. Mașină de abur a fost donată de către comunitatea din cătunul Codru, sat Săcărâmb, Primăriei municipiului Deva, fără drept de înstrăinare. În prezent, mașină cu abur este expusă în zona din fața telecabinei care asigură accesul pe Cetate. (Photo 1: Arhivele Naționale Hunedoara, Photo 2: .www.orasuldeva.ro)

În secolele XV și XVI comerțul a avut o oarecare dezvoltare datorită desfacerii aici a producției meșteșugărești din marile centre orășenești. În a doua jumătate a secolului al XVI-lea a început să se dezvolte și la Deva mica producție de mărfuri căci se producea aici postav, țesături, pături, încălțăminte, cojoace, curele, oale, etc. În secolul XVII și prima jumătate a secolului XVIII, pe lângă morile de apă de pe canalul Cerna, port și cariera de piatră, mai există o brutărie militară, o turnătorie de fier a domeniului unde se lucrau potcoave și unelte agricole și probabil se făceau și explorări miniere în mina de aramă. Existau de asemenea mai multe cârciumi, câteva prăvălii și un han care era și depozit de mărfuri.

Revoluția industrială care a generat mari progrese economice în secolul XIX s-a simțit prea puțin la Deva în prima jumătate a secolului. Însă revoluția burgheză din 1848, cel mai măreț eveniment politico-social al timpului, a fost benefică pentru localitatea Deva, deoarece scăpând de tirania nobilimii și fiind scoasă de sub stăpânirea domeniului cetății, i-a adus noi și mari perspective de dezvoltare. Breslele meseriașilor își pierd însemnătatea, în 1852 o dispoziție a stăpânirii aduce încetarea dominației acestora, iar la 1859 este introdus sistemul de liberă înființare a meseriilor și întreprinderilor, având unică obligație de a se înregistra.

În acea perioadă, la Deva se țineau 3 târguri mari anuale, zise de țară, la 30 aprilie, 22 iulie și 18 octombrie, iar târgul săptămânal avea loc sâmbătă. La sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX se pun bazele unei transformări înspre urbanism a localității noastre și economia începe să se dezvolte. Aspectul localității se schimbă și dintr-un târgușor mic cu aspecte rustice Deva ajunge un orășel mic, puțin mai urbanizat, dar căruia îi lipseau încă foarte multe.

Țesătorese în Deva 1906. (Photo: Colecția Zsók Béla)

Atelier de lăcătușerie în Deva 1935. (Photo: Colecția Zsók Béla)

Secerătoare în Deva 1952. (Photo: Colecția Zsók Béla)

Se construiește calea ferată, se înființează câteva școli, se construiesc două biserici noi, se înființează două noi cartiere, se pavează străzile centrale, se face electrificarea orașului, se dezvoltă meseriile și comerțul și ia naștere un început de industrializare.

Calea ferată s-a construit pe traseul care a rămas până în zilele noastre. Ea a tăiat o parte din vatra orașului, trecând prin cartierul “În Greci” și alături de cel zis “Partea corăbierilor”. Gara a fost așezată nu departe de centrul orașului, în locul unde se află și astăzi. În septembrie 1868 intră în Deva, venind de la Arad, primul tren tras de o locomotivă condusă de către mecanicul Martin Gross.

Evenimentul a constituit o senzație pentru oraș. Țăranii și târgoveții vedeau în “carul de foc” o adevărată minune drăcească, iar domnii se minunau și nu puteau pricepe cum “fuge fără să fie tras sau împins de ceva”.

Peste Mureș se construiește un pod de lemn la Șoimuș în 1890, iar în 1906‑1907 este înlocuit cu un pod de fier. Cariera Pietroasa este exploatată mai intens, se face chiar o cale ferată industrială până la carieră.

Calea ferată industrială de la Cariera de piatră pe strada Fő-út 1906. (Photo: Colecția Zsók Béla)

Calea ferată industrială Petroasa – Deva a fost construită de către Bancă “Erdelyi egyleti bank rt. ” și a fost predată comunicațiunii în luna iunie 1903. În lungime de 5,9 km era aranjată transportul materialului industrial de la minele (baia) numită “Petroasa” până la stațiunea căii ferate din Deva. Tracțiunea se făcea cu cai.

Cariera de piatră de la Bejan. (Photo: www.orasuldeva.ro Decembrie ‎2008)

În 1879 existau în Deva 29 de comercianți cu 31 calfe și ucenici. În 1883 se înființează o bancă maghiară numită “Casă de Economii”, iar în 1885 o bancă română cu numele “Hunedoara” dar care ulterior își schimbă denumirea în “Decebal”. La 25 iulie 1886 în Deva se înființează Corporațiunea industrială, cu 85 membri înscriși, din cei 211 posesori de brevete de meserii și comerț aflați aici.

În perioada democrației burgheze (1918‑1944) începe o nouă viață a orașului, cu multe prefaceri, cu mari frământări, dar și cu unele realizări însemnate, care dau un caracter nou și frumos vechiului oraș. A crescut mult numărul negustorilor, a prăvăliilor și a magazinelor de tot felul începând astfel să se intensifice activitățile comerciale de tot felul.

Târgurile săptămânale și bâlciurile anuale de mărfuri și de vite se dezvoltau tot mai mult și luase avânt comerțul bancar. Pentru controlul și organizarea vieții economice se înființează în 1924 Camera de comerț și industrie care a organizat unele târguri și expoziții economice la Deva și a deschis o școală practică de comerț. Totuși până prin 1960 activitatea industrială în Deva se rezumă la o fabrică de conserve, una de cahle de teracotă, o exploatare minieră (Baia de Aramă), un atelier de confecționat nasturi, o fabrică de brichete furajere și câteva cuptoare de pâine.

În ceea ce privește agricultură, în anul 1952 s-a înființat gospodăria agricolă colectivă “Petőfi Șandor” în Colonia Ceangăi aflată la periferia orașului. Colectiviștii de aici cultivau grâu, orz, porumb, cartofi, sfeclă, dar creșteau și vaci pe care le duceau la pășunat pe dealurile de la marginea orașului.

Într-o notă din ziarul “Drumul Socialismului” din 21 mai 1953 se menționează că: “Până la data de 15 Mai, colectiviștii au plivit cele 66 ha semănate cu grâu de toamnă și cele 5 ha semănate cu orz de primăvară. Odată cu încetarea ploilor, membrii gospodăriei colective “Petőfi Șandor”, au început și prașila 1‑a la culturile de cartofi, reușind că până în prezent să prășească 9 ha din cele 15. În fruntea acestor munci au fost colectiviștii Joc Ladislau, Sebestyen Rozalia și Gulaci Ana. “

În anul 1958 gospodăria avea un grajd pentru 50 bovine, o magazie pentru cereale cu o capacitate de 10 vagoane, un patul pentru porumb de 12 vagoane, o maternitate pentru 12 scroafe, un coteț de păsări pentru 250 găini, o remiză pentru atelaje și un pod basculă de 5 tone. Gospodăria avea 22 cabaline, 8 vaci de lapte, 8 junici, 150 oi, 18 scroafe și 129 găini. Toate acestea pe o suprafață totală de 208 hectare.

Vechea gară din Deva. În partea stângă se observă birtul gării. (Photo: Arhivele Naționale Hunedoara)

Vechea autogară din Deva. (Photo: Facebook)

Începând cu anii ’60 și până la Revoluția din 1989, peisajul industrial al orașului s-a schimbat și au apărut numeroase unități ale industriei miniere, metalurgice neferoase, energetice, de materiale de construcții, forestiere și alimentare. Baia de Aramă devine o puternică Exploatare Minieră, iar lângă mină se construiește o Uzină de Preparare a Minereurilor.

Se deschide o Întreprindere de Materiale de Construcții la Barcea, se construiește Termocentrală de la Mintia, iar la Chișcădaga o Întreprindere de Lianți. Se înființează unități agroindustriale cum sunt Întreprinderea de Stat Avicolă și Întreprinderea de Șere Sântuhalm. La Deva se deschide Fabrica de Mătase, Întreprinderea de Industrializare a Cărnii, Întreprinderea de Panificație.

Peisajul urbanistic se modifică prin construirea a numeroase blocuri de locuințe și apar noi edificii social-culturale cum sunt: Casa de Cultură, Sala Sporturilor, Policlinica, Hotel Sarmis și Hotel Deva, Magazinul Universal Ulpia. Se construiește o gară nouă, o piața nouă și un Centru Comercial. Până la revoluția din 1989, toate aceste unități industriale și comerciale se aflau în proprietatea statului.
Economia orașului Deva are o structură complexă care cuprinde majoritatea sectoarelor de activitate: industrie, comerț, servicii, telecomunicații, transporturi, agricultura, gospodărie comunală, însă ponderea cea mai mare o au industria și serviciile.

Termocentrala Mintia. (Photo: www.orasuldeva.ro ‎Ianuarie ‎2001)

Noul complex minier din Deva în anul 1964. (Photo: Album România. Comerțul exterior 1944-1964)

După evenimentele din 1989, economia orașului a început să se adapteze rapid pieței libere, aflându-se într-un avansat grad de privatizare. Cea mai mare parte a întreprinderilor bazate pe sectorul minier și-au închis porțile sau se află în faza de privatizare datorită restructurării acestui sector.

Astfel, prin HG 303 din 5 iunie 1992 prin desprinderea unor subunități din cadrul Regiei Autonome a Cuprului Deva, s-au creat mai multe societăți comerciale pe acțiuni:

– Institutul de Cercetări și Proiectări Miniere Deva a devenit “Cepromin” S.A.

– Centrul de Informatică Minieră Deva a devenit “Infomin” Deva – S.A.

– Uzina de Piese de Schimb și Reparații Utilaj Minier Deva a devenit “Rempes” S.A.

– Baza de Aprovizionare, Desfacere, Prestări Servicii Deva a devenit “Badps” S.A.

Într-o continuă dezvoltare se afla sectoarele economice reprezentate de firme private cum ar fi: prelucrarea lemnului, industria alimentară, industria textilă, servicii publice, materiale de construcții, comunicații, servicii de transport marfa și călători.

Din cele 5609 firme de industrie și comerț care existau în anul 2001 în Deva, 212 erau societăți pe acțiuni, 4132 societăți cu răspundere limitată, 255 societăți în nume colectiv, 31 societăți în comandită simplă, 6 regii autonome, 17 organizații cooperatiste și 982 asociații familiale.

Printre unitățile economice reprezentative pentru municipiul Deva în anul 2001, se numără:

  • Termocentrală Mintia una dintre cele mai mari termocentrale ale țării, cu o putere instalată de 1260 MW (6 generatoare de câte 210 MW). A fost dată în folosință în anul 1969, se aprovizionează cu huilă și livrează sistemului energetic național în jur de 4 – 5 miliarde KWh anual. Apă caldă rezultată din procesele termice este utilizată pentru termoficarea municipiului Deva (350 – 400.000 Gcal anual). Primul grup a fost conectat la rețeaua națională în data de 30 noiembrie 1969.
  • Exploatarea Minieră înființată în 1952, situată la ieșirea din oraș înspre Arad, extrage minereuri complexe (plumb, zinc, cupru) și este dotată cu o flotație proprie.
  • S.C. “Rempes” S.A. (fostul I.P.S.R.U.M.) a fost dată în folosință în 1985 și produce piese de schimb pentru utilaje miniere și piese turnate din fontă și oțel.
  • S.C. “Bentocalcar” specializată în exploatarea rocilor de construcție
  • S.C. “Condor” S.A. specializată în proiectarea și executarea construcțiilor
  • S.C. “Foricon” S.A. specializată în construcții, drumuri publice și forestiere și îmbunătățiri funciare
  • S.C. “Matex” S.A. dată în folosință în anul 1974 sub denumirea Fabrica de Mătase, realizează o gamă largă de țesături de mătase
  • S.C. “Devil” S.A. specializată în prelucrarea laptelui
  • S.C. “Decebal” S.A. specializată în producția de preparate din carne
  • S.C. “Cetate” S.A. specializată în producția de făină și produse de panificație
  • S.C. “Macon” S.A. și-a început activitatea în 1963 sub denumirea Întreprinderea de Materiale de Construcții. Este una dintre cele mai importante firme producătoare de materiale de construcții (BCA, prefabricate din beton, garduri, pavele, teracotă, ceramică) din țară.
  • S.C. “Casial” S.A. dată în folosință în 1978 sub denumirea Întreprinderea de Lianți Chișcădaga, produce diferite sortimente de ciment și var. Este amplasată în satul Chișcădaga, la 8 km de Deva.
  • S.C. “Devatrans” S.A. specializată în transport de persoane
  • S.C. “Romtelecom” S.A. desfășoară activități în domeniul telecomunicațiilor
  • S.C. “Dacia Service” specializată în reparații auto și accesorii auto
  • S.C. “Remat” S.A. specializată în activități de recuperare a deșeurilor

(Grafica: www.orasuldeva.ro)

Beneficiind de bogate resurse materiale și umane, de zăcăminte minerale și mari suprafețe agricole, precum și de un peisaj pitoresc și o așezare geografică favorizată, oferind în același timp numeroase oportunități de investiții, municipiul Deva poate fi considerat unul dintre cele mai propice locuri pentru dezvoltarea unei afaceri de succes.

Posibilitățile de legătură și trafic cu celelalte localități și zone ale țării, potențialul turistic încă nedezvoltat dar pentru care există condiții optime, terenurile și spațiile de producție care pot fi cumpărate, infrastructura modernă a orașului precum și interesul populației și al administrației locale pentru dezvoltarea orașului contribuie la crearea unui mediu atractiv și prielnic pentru investiții în zonă.

TAGS:
Comments are closed.