Flora și fauna
Bogăția și diversitatea florei din jurul Devei și mai ales de pe dealul cetății, face că ea să fie considerată cea mai frumoasă floră din Transilvania, precum și un obiect de cercetare și admirație a numeroși botaniști. În general, ea aparține tipului de floră ardeleană, dar poate fi semnalată și penetrația florei de tip bănățean și de tipul câmpiei tisene.
Aici sunt cunoscute aproape jumătate din speciile plantelor fanerogame din Transilvania, dar se remarcă și specii de flora mediteraneană balcanică, orientală din Crimeea sau Asia Mică, precum și specii rare sau unice. Pot fi găsite circa 1200 de fanerogame, peste 15 criptogame vasculare, 217 briofite și circa 100 de ciuperci și alge.
La Deva se pot vedea încă frumoase păduri de deal, din etajul stejarului în amestec cu al fagului. În ele predomină lemnul de fag (Fagus sylvatica), stejar (Q.robur), gorun (Quercus petraea), carpen (Carpinus betulus), jugastru (Acer campestre), mesteacăn (Betulă verrucosa), gârniță, cer, dar se găsește și paltin, frasin, ulm, arțar, plop, tei, salcâm, nuc, cireși sălbatici, liliac. De asemenea, se găsesc rugi de zmeură (Rubus idaeus), mure (Rubus sulcatus), soc (Sambucus racemosa), tufărișuri de alune (Corylus avellana), arbuști de păducel, corn, măceș, lemn câinesc, afini și altele. Astfel de păduri de deal sunt pădurile Finicuri, Jepi, Luzan, pădurea de la Piatra Colț și de pe dealurile Decebal și Nucet, vizibile din oraș și ușor accesibile.
Specii importante de plante din punct de vedere științific și estetic apar în zonele care au fost defrișate și în zonele stâncoase, în care predomină vegetația ierboasă: clopoței (Campanula grossecki heuff), șopârlița (Veronica crinita var. thracica), lipicioasă (Galium spurium vaillenti), floarea raiului (Allium montanum), omogul galben (Aconitum anthora), crucea voinicului (Hepatică media), osul iepurelui (Onanis columnae), leurdă (Allium ursinum), cinci degete (Potentila conescens). Dintre speciile endemice, poate fi amintită o specie de măcieș, Roșa obstrusifolia, care se găsește numai în zona Devei.
O raritate o constituie și brâncă (Salicornia herbacea), care crește pe terenurile sărate de la poalele de nord ale dealului Cetății. Pădurea de pe dealul cetății cu vegetație termofilă (liliac, corn) unde cresc peste 1450 de specii de plante, unele foarte rare sau chiar unicat, este declarată monument al naturii (30 ha). De asemenea pădurea Bejan de la marginea Devei cu hibrizi proveniți din încrucișarea diferitelor specii de stejar (cuprinde toate speciile de stejar din țară), este declarată monument al naturii începând din anul 1950.
Pe o suprafață de 103 hectare, pe lângă stejar și stejar stufos, aici cresc și diferite specii de gorun, gârniță și cer, precum și conifere din alte continente: bradul și molidul din Caucaz, pinul din Himalaya, laricele japonez, magnolia. În pădurea Bejan, arboretul este reprezentat prin carpen (Carpinus betulus), teiul (Tilia cordata mill. ), mojdreanul (Fraxinus ornus), câteva pâlcuri de pin negru (Pinus nigra), pin (Pinus silvestris), exemplare de scoruș (Sorbus aucuparia L.), iar categoria subarboretului este reprezentată prin arțar tătăresc (Acer tataricum L.), păducel (Crataegus oxyacantha L.), răsură (Roșa gallica L.), etc. În poienile și luminișurile pădurii se găsește și o plantă hibrid, Centaurea x Traiani Savulescui Prod, plantă care nu a mai fost întâlnită până în prezent în alte părți ale țării. În parcul orașului se găsesc o serie de specii de arbori foarte rari în țara noastră.
Din inițiativa lui Petru Groza, aici au fost aduși din Parcul dendrologic Simeria o mare diversitate de arbori care au fost plantați și îngrijiți de doi grădinari profesioniști. În vremurile de demult în actuală zonă a Depozitelor, pe câmpul dintre Deva, vadul Hărăului și până către Săulești există o mare pădure de gorun, un adevărat codru, care a dat și numele hotarului din acea zonă: “La goruni”.
În zăvoaiele de pe lângă Mureș crește salcia, plopul și arinul, iar în unele locuri în preajma bălților crește trestie și păpuriș. Dintre plantele cultivate de om, în zona Devei întâlnim grâu, porumb și alte cereale, cartofi, leguminoase, plante industriale, iar pe terasele dealurilor din jurul orașului se găsesc livezi de pomi fructiferi, vița de vie, fânețe și pășuni.
Alături de flora, fauna completează în mod desăvârșit biodiversitatea ecosistemului natural din zona orașului Deva. Astfel, pe cetate se găsesc numeroase specii de mamifere printre care jderul de copac (Martes martes) și veveriță (Sciurus vulgaris), în tufișurile și mărăcinișurile din câmpiile cultivate trăiesc iepuri de câmp (Lepus europaeus) precum și cârtițe, nevăstuici, viezuri, arici, iar pe malurile Mureșului apare uneori și vidră (Lutră lutră).
Dintre animalele mari sunt prezente cerbul (Cervus elaphus), care are arealul extins din zona de munte până în cea de deal, ajungând până în Lunca Mureșului, căprioară (Capreolus capreolus), vulpea (Canis vulpes), mistrețul (Sus scrofa) are populează în general toate arboretele de foioase și lupul (Canis lupus) care în este în prezent protejat de lege împotriva vânatului.
Din păcate arealul lor este din ce în ce mai restrâns și animalele de talie mare pot fi tot mai rar văzute în împrejurimi.
Pe cetate trăiește și vipera cu corn (Viperă ammodytes ammodytes) specie rară și strict protejată prin lege în întreaga lume. Pe lângă vipera cu corn, în zonă se mai găsește și vipera comună cunoscută și sub denumirile de viperă neagră. (Vipera berus berus). Dintre păsări putem aminti: mierlă (Turdus merula), potârnichile (Perdix perdix), rața sălbatică (Anas plathynchos), porumbei sălbatici, prepelițe, uliu, ciori, coțofene, bufnițe, vrăbii, cuci, coțofene, pițigoi, ciocănitori, ciocârlii, privighetori, rândunici, grauri. Găinușa de alun (Tetrastes bonasia) pasăre rară ocrotită prin lege a fost și ea semnalată pe valea Mureșului în zona Devei.
Primăvara și vara, pajiștile și dealurile sunt animate de numeroase specii de fluturi: (Lahiclides podalirius, Gonepteryx rhamni) greieri, cosași și alte insecte.
În râul Mureș există peste din speciile: mreană (Bărbuș fluviatilis), somn (Silurus glanis), scobar (Chandrostoma nasus), crap (Cyprinus carpio), clean (Leuciscus squalius), știucă (Esox luciuș), cegă (Acipenser ruthenus).
Pentru o mai bună documentare în ceea ce privește flora și fauna din zona orașului Deva, puteți vizita Secția de Științe Naturale a Muzeului Civilizației Dacice și Romane, înființată în 1966 într-o clădire anexa a Palatului Magna Curia.
Dioramă ce a fost expusă în fosta Secție de Științe Naturale a Muzeului Județean. (Photo: www.orasuldeva.ro)
Secția de Științe Naturale este amenajată sub forma a doua expoziții permanente unde puteți găsi atât informații despre floră și faună, cât și o serie de colecții botanice (10511 coli herbar), entomologice (4400 exemplare), de păsări (665 exemplare), de mamifere (201 exemplare), de pești (163 exemplare), de reptile (2103 exemplare), de moluște actuale (2476 exemplare).
Vipera cu corn
Vipera cu corn – Vipera ammodytes ammodytes este o specie de proveniență mediteraniana și se găsește la noi în Munții Banatului, sudul Apusenilor, vestul Retezaților, Depresiunea Cernei, Cetatea Devei, Porțile de Fier, și izolat în Brașov.
Specie considerată acum amenințată și strict protejată, a fost ucisă în proporții mari deoarece au fost considerate dăunătoare și periculoase. Totodată au fost colectate ilegal de către “herpetologi amatori” cu scopul de a fi vândute sau ținute în captivitate, sau de către oameni ce doreau să se îmbogățească din afacerile cu venin de viperă.
Procesul de recoltare de venin supranumit “mulgere” este un proces extrem de stresant și periculos atât pentru animale cât și pentru oameni, și nu ar trebui practicat decât de către specialiști. Vipera cu corn preferă un habitat uscat, grohotișuri, stâncării, liziere de păduri dar de obicei în apropierea unei surse de apă.
Pot fi deseori văzute însorindu-se pe stâncile de pe malurile Cernei, Nerei sau a unora din afluenții lor. Șarpe de talie mai mare decât specia prezentată precedent, masculii au atins lungimi de 1,20 m, dar nu depășesc de obicei 90 cm. Femelele sunt puțin mai mici în acest caz. Are corpul scurt și îndesat, mai masiv decât al viperei comune și se mișcă mai încet fiind mult mai ușor de prins.
Coloritul este asemănător cu cel al viperei comune, masculii fiind de obicei un crem deschis, sau gri cu o banda în zig-zag neagră, ce contrastează puternic cu fundalul. Femelele sunt de un brun sau cafeniu deschis, cu zig-zag-ul roșcat, fiind mai neclar.
La această specie nu mai apar varietăți de culoare cum ar fi indivizi melanici, probabil datorită faptului că sunt mai termofile decât viperele comune, și nefiind întâlnite în zone reci nu au nevoie să capteze mai multă căldură prin culoare închisă.
O altă trăsătură caracteristică a viperei cu corn este desigur cornul, de pe vârful botului, format din 2‑4 solzi, care servește la imitarea mai reușită a mediului pentru ca șarpele să rămâne nedetectat de către pradă sau prădător.
În țara noastră, conform Legii 462/2001 privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice este INTERZISĂ: deținerea, capturarea, molestarea sau uciderea exemplarelor ce aparțin acestei specii.