Hanuri, birturi și cârciume au existat în Deva din vremuri foarte îndepărtate, deoarece din exploatarea lor se obțineau venituri importante. Târgurile care se țineau în Deva erau pline cu țărani, negustori, meseriași și târgoveți, slujbași ai domeniului și nobili cu argații lor care toți veneau să vândă și să cumpere mărfuri, dar toți aveau nevoie de mâncare, băutură și găzduire.
Dintre hanuri cel mai important și mai cunoscut era Hanul Mare al Devei așezat pe locul actualului Hotel Bulevard, pe Drumul Țării sau Drumul Poștei (drum numit astfel deoarece pe el treceau poștalioanele). Era un han străvechi și mare, bogat aprovizionat și bine deservit, foarte apreciat de către călători și localnici.
Avea clădiri principale pentru dormit, mâncat și băut, bucătarii, cămări și depozite, curte mare cu grajduri și șoproane, șuri, cocine, cotețe și acareturi, fântâni cu rudă sau cumpănă, vălaie mari și lungi pentru adăpat vitele, precum și grădină mare plină cu clăi de fân pentru animale.
Se întindea de la Hotelul Bulevard unde era intrarea principală pe tot terenul din spate până în strada Decebal, cuprinzând toată zona străzii Octavian Goga (fosta Karl Marx).
Bodega Prp. Ioan Jurj în Deva. (Photo: Arhivele Naționale Hunedoara)
Pitorescul și atmosfera erau specifice hanurilor medievale. Era plin de multă lume, localnici, călători, nobili cu personalul lor, cărăuși, vizitii și surugii, slujitori și slujnice, țigani potcovari și țigănci ghicitoare, negustori care veneau și plecau în care, căruțe, poștalioane, călare sau pe jos.
Vechimea lui nu se cunoaște dar se pare că a fost construit odată cu formarea domeniului cetății, deci ar fi multisecular. Prin 1820 a luat denumirea de Crucea Alba, denumire pe care a păstrat-o până în 1848 când a fost naționalizat.
În 1921 s-a construit o clădire nouă cu două etaje și s-a transformat în hotel, restaurant și cafenea, local considerat frumos și modern pentru acele vremuri. Aceeași clădire cu diferite reparații și modificări există și astăzi fiind cunoscută sub denumirea de Hotel Bulevard.
Hotelul Crucea Albă. (Photo: Facebook)
Un alt han a fost cel cunoscut sub numele de Hanul Vămii, numit așa deoarece se afla aproape de bariera vămii de pe Drumul Țării (strada Horia). Mai era denumit Birtul cu Grinzi deoarece avea tavanul format din grinzi mari de lemn. Acest han era așezat la capătul străzii Avram Iancu pe locul unde între anii 1948‑1972 se găsea Autogara veche.
În 1893 lângă acest han s-a construit o mare sală de restaurant, cafenea și biliard, purtând denumirea de Coroana. În această sală, prin 1910 se prezentau filme și uneori spectacole de teatru.
Dintre birturile din vechime, cel mai mare a fost Birtul din Țigănime, numit astfel deoarece se afla pe Ulița Țigănimii, (strada Ion Creangă). În fața birtului se afla piațeta fostei mori de apă de pe canalul Cerna unde era un foarte bun vad comercial.
Alte birturi cunoscute au fost Restaurantul Hungaria aflat pe Strada Apei (fosta stradă Lenin), Birtul Doboli, Restaurantul Reisa, Birtul din Șvabi aflat pe colțul străzii Gheorghe Lazăr cu Aurel Vlaicu.
Existau apoi Birtul Veneției aflat pe Strada Veneției, (strada Mihai Eminescu), Birtul Mureșului situat în vechiul cartier Greci, pe (strada Mureșului), Birtul Jepilor situat pe drumul național la poalele pădurii Finicuri aproape de Izvorul Decebal, Birtul Steaua situat în fața vechii cazarme a jandarmilor, pe locul unde astăzi se afla Spitalul Județean. Denumirea birtului s-a luat după stelele purtate de jandarmi la uniformele lor.
Bodega de pe strada Lenin. (Photo: Arhivele Naționale Hunedoara)
Tot din acele vremuri mai pot fi amintite o serie de cârciumi așezate pe străzi periferice dar și prin centru: Carciuma Baia Sărată Veche, Carciuma Gării, Carciuma Rotunda.
Afară de aceste străvechi localuri, care toate erau ale domeniului cetății și ale nobililor, după revoluția din 1848 care aduce desființarea feudalismului și o oarecare liberalizare a comerțului, au început a se forma și înmulți alte localuri particulare, hoteluri, restaurante și cafenele mai ales pentru nobili și burghezie, dar și birturi și cârciumi pentru poporul de rând.
Astfel era restaurantul cafenea Casina care funcționa în localul Casinei Naționale aflat în Piața Unirii. Restaurantul s-a numit ulterior Mureșul și în ultimul timp Restaurantul Bachus.
Un alt mare local a fost Reduta construit în 1886 de o societate comercială locală pe un teren din centrul orașului. Restaurantul avea 5 săli mari de restaurant, săli de baluri, concerte și teatru.
În 1910 a fost demolat iar în locul lui a fost ridicat Teatru Arta.
În Piața Unirii a fost construită una dintre cele mai frumoase clădiri de odinioară, Hotelul Orient care avea și restaurant. Clădirea există și astăzi iar la parter au fost deschise barul și terasa Reno.
Pe strada Horia se găsea Birtul Ardelean care după 1877 și-a schimbat denumirea în Birtul Plevna. Alte localuri cunoscute erau: Birtul Baia Sărată Nouă, Cârciuma lui Goldstein, Cârciuma lui Hirsch (care era magazin, cârciumă și sală de biliard), Birtul Strauss aflat pe strada Cuza Vodă, Birtul Risto, Cârciuma Fodor, Grădina de Bere aflată pe strada Călugăreni.
În mijlocul orașului se găsea modernul local Central cu hotel, restaurant și cafenea, construit în 1900 pe locul unde ulterior s-a deschis hotelul Dacia. Ca vechi localuri de birt sau cârciumă existente înainte de 1918 mai amintim: Birtul Ringler devenit mai târziu Birtul Sebeș aflat în Piața Unirii pe locul Centralei miniere, cârciumile lui Breier Samoilă, Bogdan Nicolae, Geră Nicolae, Laufer Solomon, Ringvald Herman, dar în mod sigur au mai existat și altele.
În perioada interbelică, pe lângă multe din localurile vechi s-au mai deschis altele noi, deoarece orașul se mărise și autorizațiile de funcționare se eliberau cu multă ușurință.
Astfel au mai apărut: Bodega Al. Popovici, Cârciuma lui Ioan Buretea, Bodega Metz Restaurantul Marinescu, Bodega Maierusan, Restaurantul Munteanu, cârciuma Cotul Donului, plus o serie de cârciume pe strada Horia, Viile Noi și în cartierele mărginașe.
Cârciuma Cotul Donului (Coroana) de pe strada Horia. Proprietate a Mănăstirii Franciscanilor. (Foto: colecția Claudiu Nelega)
Multe din aceste cârciumi au existat până în perioada comunistă când s-au făcut demolări masive și orașul a fost sistematizat, iar o parte din locuitorii Devei încă își mai amintesc de ele.
Pot fi menționate astfel:
- restaurantul bodegă “Calul Bălan”
- restaurantul “Bucegi” cu grădină de vară, pe strada 23 August
- cârciuma “Pietroasa” din cartierul Ceangăi
- restaurantul “Bachus” cu terasă și grădină de vara
- localul “Crama Dacilor”
- localul “Adah Kaleh”
- restaurantul “Perla Cetății”
- restaurantul cafenea “Transilvania”
- restaurantul “Cuibul Veseliei” (redenumit ulterior “Izvorul Veseliei”) din Gojdu
- restaurantul “Turist” în centru
- barul “Hotelului Sarmis”
- barul “Hotelului Deva” (la subsol)
- barul “Femina”, (unde aveau acces numai femeile, tot la Hotel Deva)
- snack-barul “Majestic”
- barul “Paty Bar”
- restaurantul și barul Astoria
- barul “Cafe-Bâr” (care avea și o terasă interioară numită “terasă cu bazin”)
precum și altele cunoscute mai ales după poreclele date de populație:
- cârciuma “Pufoaica Ruptă”
- bodega “Cățeaua Leșinată”
- barul cafenea “La 15 lei”
- bodega Păltiniș poreclită și “Broasca Verde” cu terasă și grădină
- bodega Doda poreclită și “La Milițianul Grăbit”,
Atmosfera plăcută din aceste localuri este descrisă în câteva reclame apărute în anul 1970:
CAFE – BAR (1970) – Poftiți la cafe-bar !
“Nu se poate să vi din altă parte în Deva și să nu dorești, măcar din curiozitate să vezi noul cafe-bar. Și, o dată ce i-ai pășit pragul, nu se poate să nu te ispitească dorința de a savura aici o cafea. Căci așa e Cafe-barul din Deva – atrage și ispitește. În barul special al cafe-barului se poate servi – unică în tot județul – cafeaua întoarsă, cu frișcă – un “secret de fabricație” al localului.
Dar tot preparate după rețetele proprii sunt coctailurile – amestec de băuturi spirtoase, lichioruri, frișcă, spumă de ou și lămâie – care se servesc la cerere. O specialitate a casei pentru micul dejun: ochiuri românești. De la orele 20 la 24 orchestra, cu un repertoriu modern, crează predispoziția pentru dans pe care o stimulează deosebit nota intimă a barului, conceput și realizat de arhitecții și artiștii plastici.
În această atmosferă, ofertele și servirea asigurate de T.A.P.L. Deva nu rămân cu nimic mai prejos. “
RESTAURANTUL “PERLA CETĂȚII” (1970) – O perlă la Deva
“La poalele masivului conic de pe care ruinele cetății Devei domină orașul, lângă parc, se află unul din cele mai cochete localuri de alimentație publică din Deva: Restaurantul “Perla Cetății”. O seară petrecută aici într-o ambianță – amestec de modern și rustic e o seară cu adevărat plăcută.
Două terase acoperite, o terasă descoperită oferă posibilitatea de a petrece serile de vara inhalând în același timp, parfum de flori de liliac de care nu duce lipsa masivul cetății, de flori de tei sau de salcâm. Când frigul ne alungă de pe afară, sala de mese a restaurantului crează o intimitate pe care numai cei ce nu știu nu o caută.
Nu trebuie să fi neapărat gurmand ca să te ispitească excelenta cricală de pui sau puiul la grătar stropit cu mujdei de usturoi – specialitățile casei. Acestea pot fi stropite cu un vin de Miniș, de Jidvei sau de Murfatlar, ori cu bere, pe care restaurantul le oferă tot timpul.
O brigadă de fete și băieți tineri asigură servirea, iar muzica localului invită la dans. Și seara petrecută aici rămâne o foarte plăcută amintire. “
Restaurantul “Perla Cetății”. (Photo: Colecția Virgil Onoiu)
RESTAURANTUL “TRANSILVANIA” (1970) – “Transilvania” – cota superioară a servirii
“Căutat de turiști străini și români, căutat cu aceeași insistență de consumatorul localnic de anumite gusturi, restaurantul “Transilvania” satisface toate pretențiile. Deschis de dimineață de la ora 10 până noaptea la ora 2 localul își oferă serviciile pentru micul dejun, prânz, iar seara devine un admirabil loc de satisfacere a gusturilor rafinate în “materie” de petrecere. De pe terasa localului se înfățișează o minunată priveliște a centrului orașului scăldat în neon, a cărui perspectivă o închide cetatea Devei.
“Onorurile casei” – în ceea ce privește servirea și antrenul – le fac ospătari și ospătare tinere care, în majoritate, vorbesc una sau două limbi de largă circulație și orchestra restaurantului cu un repertoriu modern. Așteptarea a devenit aici aproape ceva necunoscut. Tradiționalele sarmale ardelenești cu sos de vin ispitesc pe toți clienții localului.
Dar adevăratele specialități le oferă restaurantul la capitolul aperitive și deserturi. Aperitivul “Transilvania”, coctailurile speciale din amestec de coniac Milcov, triple sec, suc de lămâie, votcă și zahăr farin, sunt preparate după rețeta barului special al restaurantului. Astfel de coctailuri se găsesc numai la “Transilvania”.
Specialitățile de înghețată soufle și profiterolul, de asemenea, numai aici pot fi găsite. Turiștilor străini li se servesc aici mâncăruri specifice țării lor, iar sezonul în artă culinară nu e nicăieri mai bine reprezentat. “Transilvania” înseamnă în alimentația publică a municipiului Deva cota superioară a servirii. “
CRAMA DACILOR (1970) – La “Crama dacilor” cei cu 7 vieți
V-a cântat vreodată vioara la ureche cântece de lume? Nicăieri nu-i mai plăcut cântecul ca în tovărășia vinului și în atmosfera de cramă. “Crama dacilor” din Deva e ceva cu totul aparte în gen. Amenajată într-o pivniță boltită, cu mese masive din stejar și scaune pe măsură, crama ne duce cu imaginația în pivnițele dacilor cei cu 7 vieți și cu suflet de eroi de legendă.
Servite la masa comună de stejar, pe tocător din lemn de stejar: antricotul dacic, puiul la frigare, frigăruia sau mielul la grătar (în sezon) – specialitățile casei au parcă un gust deosebit, pe care îl poți cunoaște doar la “Crama dacilor”.
Și, inventive, gazdele, oferă în plus ceva de “împrumut”: saramură de pește. Pâinea de casă cu slănină și ceapă roșie, către care îți deschide apetitul țuica naturală, sunt servite aici în cel mai neaoș mod ardelenesc.
Cât despre vinuri – cabernetul roșu îți toarnă argint viu în artere. Să tot fi dac, dar și coborâtor din ei e bine; mai ales când cobori cele câteva trepte până în “Crama dacilor”
ADA – KALEH (1970)
Interiorul barului ADA-KALEH. (Photo: Colecția Virgil Onoiu)
“Adă-Kaleh la Deva ! Da ! E numele noului cafe-bar deschis de T.A.P.L. Deva pe strada Lenin, lângă nu mai puțin cautata cramă a dacilor. Amenajat într-o încăpere discretă, decorată în specific stil oriental, barul etalează măiestria în pregătitul cafelei. Cafeaua la nisip se prepară aici în permanență, încât nu poate fi vorba de așteptare. Dar nu numai turcească la nisip ci și cafeaua cu frișcă și ciocolată, marghilomanul alcătuiesc specialitatea barului.
O cafea aromată, sorbită într-o atmosferă de basm oriental concentrează în ea plăcerea desăvârșită. Barul oferă țigări fine de producție indigenă și de import, lichioruri și coniacuri fine. Ada-Kaleh la Deva ! Da. Un bar care aduce până la noi întregul renume al cafegiilor de pe insula dispărută în apele Dunării. “
LACTO-BAR (1970) Micul dejun, prânz sau cină
“Pe strada Dr. Petru Groza, vizavi de cinematograful Arta, se află cel mai nou local de profil lacto al T.A.P.L. Deva. Crearea acestei unități răspunde solicitării consumatorului care-și servește în permanență cel puțin una din mese “în oraș”.
Dar în aceeași măsură răspunde solicitării consumatorului cu regim alimentar dietetic. După cum îl denumește și firma, preparatele pe bază de lactate sunt aici o permanență. Se servește: mămăliguță cu brânză și smântână, cu unt și telemea, cu lapte și iaurt.
Vin apoi tocănița și sarmalele – delicioasele sarmale ardelenești – cu mămăliguță. Se găsesc din belșug preparate la comandă din carne – cârnați a la Orăștie, cremvurști, cotlete. La micul dejun – cafea cu lapte, ochiuri de ouă, dulciuri. Și pentru că-i lacto, după masă, sucuri și răcoritoare de tot felul.
O echipă de bună și rapidă servire asigură serviciul de la ora 6 la 22. Pentru micul dejun, pentru prânz sau cină, lacto-barul e pregătit și așteaptă solicitările dumneavoastră. “
Restaurantul “Perla Cetății”. (Photo: Facebook)
Snack Bar de Zi “Majestic”. (Photo: www.orasuldeva.ro)
Complexul “Astoria”. Restaurant, bar, cofetărie, terasă. (Photo: www.orasuldeva.ro)
Localul fostei bodegi “Milițianul Grăbit”. (Photo: www.orasuldeva.ro)
Restaurantul Transilvania 1971. (Foto: Pliant Județul Hunedoara – Ghid comercial-turistic. Anii ’60-’70)
Restaurantul Transilvania – interior 1971. (Foto: Pliant Județul Hunedoara – Ghid comercial-turistic. Anii ’60-’70)
Barul Hotel Dacia – interior 1971. (Foto: Pliant Județul Hunedoara – Ghid comercial-turistic. Anii ’60-’70)
Crama Dacilor – interior 1971. (Foto: Pliant Județul Hunedoara – Ghid comercial-turistic. Anii ’60-’70)
Clienții acestor localuri erau familiarizați cu prezența unor personaje pitorești cum a fost Maioru’ Dan și nevasta lui Nuți, sau Aurel Nebunu’. Despre Maioru’ Dan se povestea că fusese pilot în timpul războiului și înnebunise după ce fusese împușcat în cap. Obișnuia să se urce pe mese în birturi și să recite din Coșbuc, dar și să facă aluzii directe la regimul comunist de atunci. Strofa lui preferată era: „Din zei de-am fi scoborâtori,/ C-o moarte tot suntem datori!/ Totuna e dac-ai murit/ Flăcău ori moş îngârbovit; /Dar nu-i totuna leu să mori / Ori câine-nlănţuit.” Securitatea îl lăsa în pace știind că e bolnav mintal.
Tot în perioada comunistă, au existat și câteva terase și grădini de vară deschise pentru public în perioada de vară. Cele mai frecventate erau grădinile de vară de la “Perla Cetății” și “Bachus”, precum și terasele de la “Transilvania”, “Izvorul Veseliei”, “Mercur”, “Pietroasa”, “Mureșul” și terasele cofetăriilor “Scala” și “Crinul”.
Barul “15 lei” Intrarea în este din partea dreaptă. (Photo: Facebook)
Restaurantul Bachus. (Photo: Facebook)