"Am ajuns la Deva tarziu, catre miezul noptii si-am gasit targul intr-un intuneric prea mare... Ciudata mi se pare toata fiinta linistita, blajina si veche a orasului acestuia...Cotind prin mijlocul targului, prin livezi, pe sub temelii de piatra cenusie, pe sub salcii si pe sub poduri vechi, curge un brat din apa Cernei... Si invarte si mori negre, asezate pe uliti in rand cu pravaliile... Si pe urma am intrat in targ, odata cu vacile chirole, care se intorceau de la imas, sunand din talangi cu felurite sanuri".
Mihail Sadoveanu

cetateaDescoperirile arheologice efectuate pe teritoriul Devei atesta faptul ca zona a fost locuita inca din epoca pietrei slefuite (5500-3500). Astfel, pe terasele dealului Cetatii au fost descoperite vase de lut ars incizate, topoare din piatra, lame de silex, urme de vetre,instrumente din os, figurine care au apartinut acelor timpuri stravechi. Cele mai vechi descoperiri de acest fel, apartin culturi neolitice Turdas - Vinca si culturii Cotofeni situata în a doua jumatate a mileniului III i.Hr., cea mai importanta cultura a perioadei de tranzitie la epoca bronzului. Pe la inceputul mileniului II i.Hr. au inceput si la Deva sa se formeze asezari omenesti razlete, formate din bordee si colibe, pe terasele dealurilor si in zona de campie din apropiere.Existenta unor astfel de asezari este dovedita prin descoperirea unor vase ceramice ornamentate cu spirale si meandre,bare de cupru, topoare, seceri, arme, obiecte de podoaba specifice culturii Wietenberg (epoca bronzului) si apartinand unor triburi de pastori si razboinici. Prima epoca a fierului (Hallstatt 1150 - 450 i.Hr.) este reprezentata prin descoperirea pe dealurile din sud-vestul localitatii a unor obiecte ceramice si obiecte de metal caracteristice perioadei respective, precum si a unor morminte scitice cuprinzand un semnificativ material arheologic: urne funerare, vase ceramice, varfuri de sageti din bronz, topoare duble de lupta, cutite din fier, resturi de schelete.
A doua epoca a fierului (450 i.Hr. - 100 d.Hr) este atestata si ea prin descoperirea unor vestigii semnificative: monede, unelte de uz casnic, obiecte ceramice, cuptoare de ars vase, urme de constructii. Despre populatia care locuia pe aceste meleaguri se stie doar ca Herodot mentiona faptul ca in anul 513 i.Hr pe langa raul Maris (Mures) locuiau agatirsii (considerati o ramura a scitilor sau a tracilor). Prin contopirea agatirsilor cu dacii si cu bastinasii din zona, se fixeaza astfel continuitatea populatiei in Dacia si totodata in Deva. Descoperirea in zidurile cetatii a unor fragmente de edificiu anterior de tip "murus dacicus" (ziduri de piatra intarite cu trunchiuri de lemn in sistemul unor crestaturi speciale) dovedeste faptul ca in secolul I i.Hr, in zona dealului Cetatii exista o cetate dacica fortificata.
O noua etapa de evolutie in istoria Devei a constituit-o secolul II d.Hr., dupa cucerirea Daciei de catre romani. Numeroasele descoperiri arheologice - sculpturi, monumente funerare, altare, monede, constructii, apeducte, ceramica, urmele unor edificii de tip villa rustica, demonstreaza o viata si o activitate bogata in aceasta perioada a ocupatiei romane. Nu mai putin de zece obiective cu vestigii dacice si circa cincisprezece cu antichitati si artefacte romane au fost descoperite in zona Devei. Romanii amenajasera un punct militar de observatie pe Dealul Cetatii, construisera un castru la Micia in apropierea Devei, aveau o statie de vama pentru sare si lemn si exploatau andezit la carierele de piatra Pietroasa si Bejan. In partea de sud-est a orasului, in zona cartierului Ceangai, a fost descoperita o villa rustica romana la care se remarca sistemul de incalzire de tip hypocaust (o podea dubla din caramida prin care circula abur fierbinte). Insusi drumul national care strabate si azi Deva in lungime pe acelasi traseu era cunoscut si folosit de romani. Era drumul care se desprindea la Simeria din marea sosea romana Sarmisegetusa - Alba Iulia si care ducea prin Deva la castrul Micia. Dupa 165 de ani de stapanire romana, in anul 271 d.Hr. legiunile romane sant retrase si Dacia ramane parasita in fata nesfarsitelor atacuri date de barbari. Incepe o perioada de aproape un mileniu de migratiune a popoarelor, perioada in care semintiile barbare navalesc si curg peste pamantul Daciei, jefuind si pustiind totul, cautand noi tinuturi de prada si asezari. Deva fiind asezata pe calea principala de comunicare a vaii Muresului, a cunoscut si infruntat toata urgia acestor navaliri. Populatia bastinasa, daco-romana, a trebuit deseori sa se retraga in padurile din apropiere, sa-si refaca deseori casele si vetrele nimicite de barbari, dar desi slabita si rarita, a supravietuit si a continuat sa locuiasca pe aceste meleaguri.

placa2Una din dovezile continuitatii romanilor ca urmasi ai daco-getilor, pana in secolul al XVI-lea este si piatra funerara incastrata in zidul interior al Bisericii Reformate din Deva. Aceasta piatra de mormant datand din anul 1554 a fost descoperita de Nicolae Iorga in 1905 si a fost pusa de el insusi la loc ferit, ca sa nu se piarda. A gasit-o pe locul unui vechi cimitir, fiind pusa pe mormantul sotiei unui castelan al locului, Dominic Dobo (Dobo, nume dacic), si al pruncului lor, morti de ciuma.
Pe piatra funerara, scrisa in limba latina, se gaseste o inscriptie care atrage atentia inca de la inceput: "Cum regret Dacos montilasque Getas..." tradusa in: "Pe cand era stapan Dominic Dobo peste dacii si getii care locuiau in munti..." - facand referire la locuitorii din Muntii Poiana Rusca si, mai departe, in Muntii Zarand. Este un document epigrafic de o extraordinara importanta pentru istoriografia romaneasca. 
In secolul al X-lea, iesita din valtoarea migratiunii popoarelor, Deva era o asezare stabila, cu rosturi bine fixate si avea aspectul unui targusor cu pretentii de mic centru al tinutului. Insa vremurile fiind agitate si tulburi, nu au fost prielnice unei bune dezvoltari a localitatii. Astfel spre sfarsitul secolului XI are loc navalirea cumanilor care pustiesc valea Muresului, au loc o serie de lupte interne pentru putere, iar cel mai mare dezastru este adus de navalirea tatarilor in anul 1241 care nimicesc si primele penetratii ale ungurilor si colonistilor germani din zona. In aceasi perioada, dinspre Campia Panonica incepe patrunderea treptata a populatiei maghiare de-a lungul vaii Muresului. In jurul anului 1250 se reconstruieste puternica cetate a Devei, iar drept resedinta pentru stapanii cetatii, se construieste o casa nobiliara.
atestare1Din acea perioada, si anume din anul 1269 exista si prima atestare documentara a localitatii, sub numele de "Castrum Deva". Aceasta denumire apare pe un act de danie emis de catre ducele Transilvaniei Stefan, fiul lui Bela al IV-lea al Ungariei, catre contele Chyl din satul Calnic pentru vitejia si credinta sa, aratate in luptele date sub cetatea Devei. Cu ocazia comemorarii a 700 de ani de la prima atestare documentara a municipiului Deva, in 25 octombrie 1969 pe cladirea Prefecturii a fost aplicata o placa comemorativa cu inscriptia: "S-a aplicat aceasta placa cu prilejul sarbatoririi a 700 de ani de la prima atestare documentara a municipiului Deva. 1269 - 1969. 25 octombrie 1969" Tot atunci pe Dealul Paiului au fost plantati puieti de brad intr-un aranjament care forma numarul 700, aranjament vizibil din tot orasul. 

danie
Fragment din actul de danie al regelui Stefan, duce al Transilvaniei, datat 1269
in care este amintita cetatea Devei.

In 1276 se organizeaza comitatul Hunedoara din care facea parte si Deva, iar regiunea intra sub influenta Coroanei maghiare. În registrul dijmei papale din 1332 figurează deja ca târg, şi împreună cu cetatea este considerată ca fiind proprietatea voievodului ardelean. Vladislav I al Ungariei a sistat dreptul de proprietate al voievodului ardelean asupra domeniului şi a dăruit cetatea, respectiv târgul lui Iancu de Hunedoara şi urmaşilor săi.
In sec. XIV Deva impreuna cu satele inconjuratoare sant mentionate in documente ca fiind un "district militar valah". Cetatea Devei avea in 1371 in jurisdictie patru districte romanesti conduse de cneji si nobili, dupa obiceiul pamantului (jus valahicum). Anumite dovezi sugereaza ca tot in acele vremuri (1370-1444) a fost construita si prima biserica romaneasca in Deva, desi se pare ca o biserica romaneasca ar fi existat aici inca de pe vremea voievodului Ladislau (1294-1315), care avea in stapanire si cetatea si domeniul Devei. documentele vremii vorbesc si despre faptul ca "nobilul si puternicul baron Ladislau voievodul Transilvaniei" a cutezat sa inchida in cetatea Devei pe regele Otto al Ungariei in 1307, luandu-i chiar coroana tarii.

colajcetate
Photo © Arhivele Statului

Cronicile amintesc despre trecerea prin Deva in 1392 si in 1420 a oastei regelui ungar Sigismund de Luxemburg (1387-1437), pentru a infrunta ostile turcesti. Se mai aminteste si despre razvratirile taranesti din tinutul Devei din anul 1417, izbucnite din cauza impozitelor mari impuse taranilor. In 1427 regele Sigismund al Ungariei emite un act prin care obliga pe romanii din Deva ca "dupa obiceiul vechi si bun" sa execute diferite lucrari pentru "pastrarea si repararea zidurilor cetatii, saparea santurilor, taierea lemnelor si a hatisurilor". Catre jumatatea secolului XV, Iancu de Hunedoara primeste ca danie din partea regelui Ladislau I 
Cetatea Devei si bogatul ei domeniu cu 53 sate si mine de aur, fapt ce va duce la o oarecare dezvoltare a zonei si la o usoara imbunatatire a vietii taranilor. In aceasta perioada, localitatea este cunoscuta drept "oppidum" adica targ. Odata cu moartea lui Ioan Corvin in 1504, stapanirea Huniadestilor asupra Devei s-a sfarsit, iar Cetatea si domeniul Deva trec sub administratia coroanei. Intre epidemiile cunoscute, se aminteste o ciuma necrutatoare care a bantuit la Deva in anii 1509-1510. Viata taranilor era in continuare foarte grea, deoarece se semnaleaza rascoale in anii 1514 si 1524. Dupa ce armatele turcesti i-au invins pe unguri in batalia de la Mohacs in 1526 si tronul Ungariei a ramas o perioada fara rege, Cetatea Devei a fost disputata intre nobilii Ferdinand de Habsburg si Ioan de Zapolya, care ajungand voievod al Transilvaniei (si apoi rege al Ungariei), pune stapanire pe tinutul Devei. La moartea lui, in 1540 sant organizate spectaculoase si costisitoare funerarii in Deva, unde fostul rege este expus timp de trei saptamani pe catafalc, in cetate. In timpul atacurilor turcesti din 1550, 1552 si 1557 cetatea Devei a fost asediata si localitatea devastata. Astfel in noiembrie 1550 are loc o faimoasa si crancena batalie chiar in Deva. Un pasa turc pornise cu o mare armata spre Ardeal si a facut o tabara la Lipova de unde a trimis o avangarda de 200 calareti catre Deva. Auzind aceasta, castelanul din Hunedoara Ioan Torok porneste in graba cu 113 calareti si 67 pedestri la Deva. Noaptea ataca orasul, turcii surprinsi fug spre cetate, dar la bariera de sus sant macelariti cu ajutorul taranilor localnici. In aceasta lupta mor 88 de turci impreuna cu beiul lor si 4 crestini, iar turcii care au reusit sa fuga se retrag spre Lipova. Pe drum intalnesc un grup de 500 de turci plecati in ajutorul lor, dar care auzind cele intamplate se reintorc grabiti in tabara. In anul 1552 un grup de 600 de turci si 400 tatari condusi de un popa roman vin sa atace Deva.

nobilimaghiari
Nobili maghiari care au avut in stapanire Domeniul Cetatii Deva.

In anul 1557 Deva a fost cucerita de catre turci, iar conducatorul lor, Soliman cel Mare a daruit-o reginei Isabella a Ungariei care recunoscuse suveranitatea Portii in 1541. Regina Isabella a Ungariei vizitase Deva in mai multe randuri dupa cum reiese din documente. Astfel in 1542 ea sta aici doua saptamani, in 1546 sta o luna, iar in 1549 vine si aduce si tezaurul spre a fi pazit in cetate. Intre anii 1581-1595 orasul ajunge sub stapanirea lui Francisc Geszty, comandant si guvernator al Ardealului, isi pierde privilegiile castigate anterior si populatia este inrobita. In iarna anului 1600, Mihai Viteazul in drumul sau spre Praga de unde spera sa obtina ajutor din partea imparatului Rudolf al II-lea, trece pe langa cetatea Devei insotit de circa 100 de oameni. Nobilii maghiari au tras atunci cu tunurile din cetate asupra cortegiului sau. Un an mai tarziu, Sigismund Bathory in incercarea de a ajunge principe al Transilvaniei se refugiaza in cetatea Devei de unde va fi alungat de generalul austriac Giorgius Basta. Acesta cucereste cetatea si in 1603 isi muta aici tabara militara dupa care convoaca Dieta si obtine juramantul transilvanenilor fata de imparatul austriac Rudolf al II-lea. Ulterior, austriecii se retrag sub asediul lui Stefan Bocskay care se ridicase impotriva regimului habsburgic.

pecetea
Photo © Arhivele Statului

La inceputul secolului al XVII-lea cetatea si domeniul Deva s-au aflat sub stapanirea principelui Gabriel Bethlen (1580 - 1629), care a sperat mereu sa obtina coroana Ungariei dar nu a reusit. El a colonizat la Deva un grup de familii secuiesti in zona libera dintre cele doua mori de apa formand Ulita Secuilor, actuala strada Cuza Voda. De asemenea, in 1621 a reconstruit cladirea Magna Curia (Curtea Mare), cladire ce exista si astazi fiind considerata cea mai veche constructie din oras, si care mai este cunoscuta sub numele de castelul Bethlen.
In timpul domniei lui Gabriel Bethlen, adica intre anii 1613-1629 s-a batut cea mai mare cantitate de moneda in Transilvania. Dupa moartea lui Gabriel Bethlen in 1630, domeniul Deva trece in proprietatea lui Stefan Bethlen. Sotia acestuia, Maria Szechy, ramasa vaduva la 23 de ani a preluat domeniul si l-a administrat pana in 1640. Fiind o femeie frumoasa, romantica si cocheta si-a trait aici tineretea din plin, inconjurata de cavaleri si de barbati veseli, chefuind si distrandu-se. Facea escapade, petrecea si umbla calare inarmata cu doua pistoale, ducea o viata aventuroasa si usuratica, motiv pentru care a fost cantata in literatura maghiara sub numele de Venus de Murany. Dupa un timp insa a devenit solitara si s-a ocupat de administrarea gospodariei pana in 1640 cand a parasit Deva si a vandut domeniul lui Gheorghe Rakoczy I pentru 6.000 de taleri. In 1645 in Deva se construieste o biserica ortodoxa din care se mai pastreaza turnul. In anul 1687 generalul Caraffa Antonio in fruntea unei armate austriece, ocupa cetatea Devei si reinstaureaza regimul habsburgic. Noua stapanire austriaca nu a facut decat sa aduca populatiei un jug mai greu de suportat decat cel turcesc. In 1706 nobilimea transilvaneana, in frunte cu Francisc Rakoczy al II-lea asediaza si ocupa cetatea Devei beneficiind si de sprijinul maselor largi de iobagi si oraseni.
In 1712 se pun bazele cartierului "bulgar" din Deva, unde au fost aduse 51de familii de colonisti bulgari. Anul 1721 este marcat de rascoala taranilor din Dobra, care au intrat in Deva si au ocupat cetatea. Apoi imparatul Carol al VI-lea doneaza in 1731 domeniul si cetatea Devei, ducelui Iuliu Visconti, care le vinde in 1743 pentru suma de 60000 de galbeni, contelui Haller. Pe langa toate aceste schimbari de stapani, lupte pentru putere si asuprire din partea nobililor, locuitori Devei trec si prin epidemiile de ciuma din 1711-1719, 1738-1740 si 1770-1771.Un puternic incendiu distruge o mare parte din oras in 1756 iar recoltele sant nimicite in 1780 de navala lacustelor.
Locuitori ai Devei si ai satelor din imprejurimi au participat la rascoala din 1784 condusa de Horea, Closca si Crisan luand parte la atacul dat de rasculati in zilele de 6-7 noiembrie 1784 asupra Cetatii in care se adapostea nobilimea. Taranimea rasculata s-a infratit in lupta cu minerii din regiunea Sacaramb - Certej, iar la atac au participat si femeile. Nefiind bine organizati rasculatii au fost respinsi. Au cazut atunci in lupta 72 de iobagi (printre care si 11 femei), si cativa au fost luati prizonieri. Razbunarea nobililor a fost crunta si a doua zi dupa atac, in 8 noiembrie au fost executati 86 de iobagi care au fost ingropati in spatele dealului Cetatii.
Desi nu au putut cuceri cetatea, iobagii rasculati erau siguri ca aceasta va cadea. La 11 noiembrie, Horea a trimis nobililor din cetate un Ultimatum in care se cerea: "Nobilul comitat, impreuna cu toti stapanii de mosii si cu toata semintia lor sa jure pe cruce; nobili sa nu mai fie, ci fiecare daca va putea gasi o slujba sa traiasca din aceea. Nobilii stapani pe mosii sa paraseasca odata pentru totdeauna mosiile nemesesti. Si ei sa plateasca dare ca poporul de rand.
ist1agDaca comitele si nobilii stapani de mosii se vor invoi la aceasta, taranii le fagaduiesc pace, iar in semnul pacii sa ridice pe cetate, pe la marginile orasului, pe prajini cat mai inalte, steaguri albe". Nobili refuza insa cererile cuprinse in ultimatum si cheama in ajutor trupele imperiale din Orastie, cu ajutorul carora au innabusit rascoala. In timpul revolutiei din 1848-1849 au loc confruntari armate si la Deva. Dupa batalia de la podul Simeriei din 9 februarie 1849 cand armata imperiala condusa de Puchner se retrage, revolutionarii condusi de generalul Bem ataca cetatea Devei in care stationa o garda austriaca si care va capitula de abia dupa doua luni de asediu. La 13 august 1849, din motive necunoscute insa depozitul de munitie din cetate va exploda, iar cetatea este distrusa.
La scurt timp dupa distrugerea cetatii, au fost infrante trupele revolutionare din Deva care au capitulat la 19 august 1849 in locul unde astazi se afla cartierul Ceangai, si aceasi soarta a avut-o intreaga revolutie din Transilvania. Tot in timpul revolutiei din 1848, Deva a fost scoasa de sub stapanirea domeniului cetatii, de sub administrarea prefecturii, a fost proclamat oras, a primit autonomie in conducere si avea un consiliu ales. Curand insa, regimul absolutist pune din nou localitatea sub administrarea prefecturii si impune primari numiti. Aceasta forma se mentine pana in 1886 cand Deva redevine oras cu consiliu ales. In 1854 s-a introdus telegraful in Deva si apare primul spital civil in localul unui medic, local situat la coltul strazii Calugareni si Eminescu. Aceasta casa pe frontispiciul careia apare inscriptia 1854 a functionat si ca azil de batrani si exista si in ziua de azi, fiind probabil cea mai veche casa de locuit din Deva. Anul 1868 este marcat de intrarea in gara Deva a primului tren.
placamemorialaLa 14 februarie 1866, Alexandru Ioan Cuza, impreuna cu Elena Doamna si suita lor, au poposit in Deva si au fost gazduiti la Hotelul Mare zis si Bauer (Hotel Bulevard). O placa memoriala aplicata pe cladire, aminteste acest lucru. Placa memoriala are inscriptia: "Aici la Hanul Mare a poposit in 14 februarie 1866 primul domn al Romaniei Alexandru Ioan Cuza in drum spre exil departe de pamantul pe care nu va avea ingaduinta a-l mai vedea vreodata"
Intre anii 1861-1873 s-a construit Catedrala Ortodoxa intr-o mare si frumoasa gradina de pe strada Avram Iancu. Aspectul edilitar al Devei se schimba si prin construirea mai multor cladiri publice mari si solide. Astfel in 1886 se construieste o noua primarie pe un teren cumparat de la Domeniul Fiscal, in 1890 se construieste Palatul Prefecturii, Spitalul in 1895, Palatul Justitiei in 1899. De asemenea se stie ca prin 1880 in oras exista iluminat public, cu felinare. In perioada 1888-1892 sant colonizate 54 familii de ceangai din Bucovina, care vor forma o noua vatra a orasului, cartierul Ceangai. Prima tipografie cunoscuta din Deva este din 1876, in 1879 este adus in Deva primul fonograf, in 1895 apare prima bicicleta, in 1894 prima linie telefonica, in 1901 primul automobil. 
In anul 1903 s-a infiintat Uzina de Electricitate Deva , echipata cu masini cu abur si cu generatoare la frecventa de 42 Hz si tensiune de 2kV si alimenta consumatorii din oras prin 10 posturi de transformare de la 2kV la 0,4 kV. Numarul de consumatori casnici era initial 120 si respetiv 186 de corpuri de iluminat public din care 92 functionau toata noaptea. 

UzinaElectricaDupa construirea Uzinei electrice se introduce in Deva in anul 1905 curentul electric si cinematograful. La inceput nu existau sali de cinema si filmele erau rulate in sali de cafenea sau restaurante, unde lumea sta la mese, consuma si viziona. Primul telefon public apare in 1908.
In perioada 1910-1917 sant colonizate alte familii de ceangai din Bucovina, pentru a lucra terenurile agricole din jurul Devei. La 7 noiembrie 1918 in Catedrala din Deva, are loc o adunare populara care infiinteaza "Consiliul National Roman" condus de dr.Iustin Pop, Dr. Petru Groza, Francisc Hossu Longin si Ioan Dobre. Acestia au fost ulterior delegati pentru a participa la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia la 1 decembrie 1918 unde s-a infaptuit unirea Transilvaniei cu Romania. Tot la 7 noiembrie 1918 si tot la Catedrala din Deva, se infiinteaza si se organizeaza Garda Nationala Romana sub conducerea Consiliului National. Vechea administratie austro-ungara se prabuseste total si stapani ai situatiei locale devin Consiliul National Roman si Garda Nationala Romana din Deva, care impreuna au inceput sa organizeze stapanirea romaneasca in oras si in intreg judetul Hunedoara. Procedandu-se la "preluarea imperiului" cum se vorbea atunci in limbajul oficial, la 5 ianuarie 1919 este numit cel dintai prefect roman al judetului Hunedoara, dr.Toma Vasinca, iar la 9 ianuarie este numit primul primar al Devei dr. Virgil Olariu. In aprilie 1919 se dau denumiri romanesti la 46 de strazi din cele 52 cate existau in Deva. Unele denumiri au ramas pana astazi si merita a fi pastrate si pe viitor: Piata Unirii, Gh. Baritiu, Decebal, Calugareni, Andrei Muresanu, Eminescu, Grivitei, Aurel Vlaicu, Cuza Voda, Avram Iancu, Viilor, Marasesti, Marasti, M. Kogalniceanu, Ion Creanga, Plevnei, George Cosbuc, Gh. Lazar. 
Tot la Deva, in anul 1933 se infiinteaza Frontul Plugarilor, organizatie democratica a taranimii, intemeiata si condusa de Dr. Petru Groza. Deoarece Partidul Comunist infiintat in 1921 era scos in afara legii, Frontul Plugarilor a actionat ca un paravan al acestuia. In 1936-1939 se construieste Biserica Unita din str. Lenin (B-dul Libertatii) si in 1938 Biserica Catolica din Ceangai. 
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, la 2 iunie 1944 aviatia engleza a lansat 20 de bombe mici care au explodat pe Dealul Bejan. De asemenea, spre sfarsitul razboiului, coloane ale armatei sovietice au trecut prin Deva, in drum spre Berlin. 

ocupatia
Deva in perioada ocupatiei sovietice. In imagine se vad indicatoarele rutiere scrise in limba rusa aratand distanta
Deva. - Arad 155 km, Deva - Brad 36 km, etc. In cladirea din fata se afla un centru de telefonie pazit de soldati.                                       

La 6 martie 1945 se instituie guvernul democratiei populare avandu-l ca prim-ministru pe Dr. Petru Groza, care era cetatean al orasului Deva. Trecandu-se la cooperativizarea agriculturii, in 1953 se infiinteaza in Deva trei cooperative agricole: in Santuhalm, in Ceangai si in Viile Noi. Radioficarea s-a introdus in Deva in 1945 si televiziunea in 1960. In 1960 se construieste cinematograful Patria cu 500 de locuri, iar in 1963 se reconstruieste Teatrul Arta pentru productii teatrale si de cinematograf. In sezonul cald functiona in aer liber cinematograful "Gradina de Vara" avand 1000 de locuri. 
In perioada 1948-1968 Deva era resedinta Regiunii Hunedoara, regiune ce includea si o parte din actualul judet Alba. Incepand din 1968, odata cu noua organizare administrativa a tarii, Deva ajunge resedinta judetului Hunedoara si incepe sa se dezvolte din ce in ce mai mult, din toate punctele de vedere. 

ziarulhunedoreanului1servushunedoara1mesagerul1glasulhunedoarei1accentmedia1hunedoaramea1
informatia1replica1hunedoaraplus1hunedoaralibera1hunedoaratv1kapitaltv1

reclama2