POPULATIA ORASULUI DEVA

 

Zona pe care astazi o numim Deva, a fost locuita inca din perioada comunei primitive. Descoperirile arheologice facute pe raza orasului, dezavaluie faptul ca inca de pe la inceputul mileniului II i.e.n. aici existau bordee si colibe pe terasele dealurilor si in zona de campie. Din scrierile lui Herodot, putem afla ca in anul 513 i.e.n. pe langa raul Maris locuiau agatirsii, care probabil fiind raspanditi de-a lungul Muresului, au cunoscut si asezarea Devei si au locuit in ea. De asemenea, in perioada civilizatiei dacice, bazinul Muresului devenise un tinut cu o prosperitate economica maxima. Datorita apropierii ei de centru puterii dace si a configuratiei deosebite a zonei, desigur ca localitatea a fost cunoscuta si locuita si de daci. Este posibil ca insusi Decebal sa fi trecut prin Deva. Apoi asezarea a cunsocut o oarecare dezvoltare in perioada ocupatiei romane. Romanii isi facusera fortificatii in zona cetatii, aveau un castru la Micia si faceau exploatari de piatra la carierele Pietroasa si Bejan. O trupa (vexilletio) din Legiunea XIII Gemina Antoniana era stationata si lucra aici. Pe o piatra cu inscriptie romana descoperita la cariera Pietroasa, se gaseste si numele unui muncitor roman, Aurelius Arimo, acesta fiind probabil cel mai vechi locuitor al Devei cunoscut noua.
Dupa retragerea romanilor din Dacia, a urmat o perioada de aproape un mileniu de navaliri barbare si migratii, perioada in care Deva, fiind asezata pe calea principala de comunicatie a vaii Muresului, a cunoscut si infruntat toata urgia acestor navaliri. In aceea perioada, populatia Devei s-a rarit, si de abia in a doua jumatate a secolului al XIII-lea se pun bazele unei noi dezvoltari a localitatii. In jurul anului 1250, populatia din Deva si imprejurimi era cunoscuta drept "populi castrense" si "militas castri", ostasi si aparatori ai cetatii. Se formeaza un "district militar valah" cu drepturi si organizatii speciale. Din aceasta perioada se pastreaza cele mai vechi documente in care se vorbeste prima data despre Deva.  

Regele Decebal	Imparatul Traian	Obiecte lucrate de romani	Statuie romana

Incepand de pe la mijlocul secolului al XV-lea, localitatea este cunoscuta drept "oppidum", targ, si era locuita de militari, comandanti, ofiteri si soldati, nobili, targoveti si tarani, corabieri si plutasi, olari, mestesugari, negustori, carausi, plaiesi si puscasi ai cetatii, jeleri si iobagi.
Populatia saraca, numita plebea era compusa din cei fara bunuri imobile, casa si pamant : zilieri, slugi, argati, carpaci, cersetori, prostituate, jeleri si tarani fugiti de prin sate. Nu se cunoaste numarul locuitorilor Devei din acea perioada. In veacurile ce-au urmat, nu s-a produs o crestere substantiala a populatiei orasului, existand faze de scadere a numarului de locuitori in perioadele grele de razboaie si asuprire sau de crestere in perioadele mai prospere din punct de vedere economic.
In anul 1712 un grup de colonisti bulgari formeaza in Deva un nou cartier, o noua vatra a orasului, numita oficial in acele vremuri "Deva - orasul bulgar". Cartierul era situat in zona strazilor Progresului, Grivitei, Plevnei, Muresului. Deoarece acesti colonisti se ocupau cu negustoria, populatia a numit aceasta zona "Orasul grecilor" sau "In greci". Motivatia era faptul ca in acele vremuri cuvantul "grec" era sinonim cu " a fi negustor". De aceea acestor colonisti le-a ramas numele de greci, chiar daca ei aveau alta nationalitate. Ei s-au refugiat aici din localitatile Cheparova, Capilovat, Zelesna si Clisura din Bulgaria, localitati care multe secole s-au aflat sub ocupatie turceasca. Generalul Steinville comandantul militar al Transilvaniei de atunci, aproba colonizarea acestora, iar Domeniul Fiscal Deva le ofera ca vatra un teren intre canalul Cerna si Mures. Astfel in primavara anului 1712 sant colonizati la Deva 51 de familii de bulgari impreuna cu 3 calugari franciscani catolici. Toti au primit vetre de casa, gradini si pamanturi de cultura la camp, cu obligatia de a plati domeniului o mica taxa anuala, dar si cu privilegii cum ar fi scutire de impozite sau de armata.
Ei si-au construit case din caramida si o mica bisericuta care a existat pana in 1724 cand pe locul ei a inceput construirea actualei Manastiri Franciscane. Numarul acestor colonisti bulgari a tot scazut, atat din cauza ciumei din 1738-1740 cat si din cauza desnationalizarii urmasilor, astfel ca pe la sfarsitul secolului al XIX-lea, au disparut cu totul din Deva. Statistica austriaca din 1760-1762 arata ca la Deva existau 301 familii romane, care ar reprezenta 1505 locuitori (romani) calculati cu o medie de 5 membri pe familie.

Manastirea franciscana	Cartierul bulgar inundat	Colonisti ceangai (1913)	Biserica Catolica (1940)

In continuare, din statisticile oficiale rezulta urmatoarele date referitoare la numarul si originea locuitorilor:
- 1869 : 3.277 locuitori si 706 case
- 1880 : 3.935 locuitori din care 1.842 romani
- 1890 : 4.657 locuitori din care 2.096 romani, 1.819 maghiari, 415 germani, 268 evrei, 59 alte nationalitati si existau 816 case
- 1900 : 7.089 locuitori din care 2.509 romani, 4065 maghiari, 436 germani, 79 alte nationalitati si existau 1.206 case din care 118 erau acoperite cu tigla, 1075 cu sindrila si 13 cu paie sau stuf.
- 1910 : 8.654 locuitori din care 2.417 romani, 5827 maghiari, 410 alte nationalitati
- 1917 : 12.000 locuitori.
      In perioada austro-ungara, statul maghiar a colonizat in Deva si in alte trei localitati din judetul Hunedoara, grupuri de ceangai aduse din Bucovina pentru a lucra terenurile arabile de la periferia orasului. Acestia au format in Deva o noua vatra, un nou cartier numit "Colonia Ceangai" care se intindea de la actualul Hotel Deva pana la iesirea inspre Simeria, la poalele Dealului Paiului. Sub numele de ceangai erau cunoscute mici grupuri de unguri imprastiati prin Bucovina si Moldova, inca de pe la inceputul secolului al XVIII-lea. Stramosi lor emigrasera de prin Tinutul Secuilor inspre Moldova si Bucovina in grupuri razlete si au trait mult timp izolati de marea grupare a natiunii maghiare. Astfel intre anii 1888 - 1892 au fost aduse din Bucovina 54 de familii compuse din 288 persoane si anume: 54 barbati, 54 femei, 93 baieti si 87 fete. Majoritatea erau din satele bucovinene Maneuti, Tibeni, Dornesti si Vorniceni. Statul maghiar i-a improprietarit cu case, curti, gradini si loturi de pamant la camp, toate platibile in 50 de ani.
In anul 1910 s-a facut a doua colonizare cu ceangai adusi din Bucovina. Au venit atunci 45 de familii compuse din 303 persoane si anume: 45 barbati, 45 femei, 119 baieti si 94 fete. Si pe acestia statul maghiar i-a improprietarit. Au mai fost adusi 27 de familii de servitori (muncitori agricoli) compuse din 105 persoane, insa acestora statul maghiar nu le-a mai dat pamant si case si au trebuit sa se descurce singuri. Iar in decembrie 1917 au mai venit cateva familii de ceangai refugiati din Bucovina. In 1920 la primul recensamant romanesc, Deva era doar un targusor. Cifrele aratau astfel: 8658 de locuitori, din care 4026 de romani, 3.680 de unguri, 728 de evrei, 135 de germani si 89 locuitori de alte nationalitati. Existau 1303 case, iar localitatea era lipsita de apeducte, de canalizare si de pavaj, exceptand cateva strazi pietruite din centru. 
Recensamantele facute prezinta urmatoarele situatii:  

ANUL:	Total:	Romani:	Maghiari:	Germani:	Evrei:	Alte nationalitati:
1920	8.658	4.026	3.680	135	728	89
1929	10.068	5.136	3.899	663	250	120
1941	15.585	10.585	3.245	707	824	224
1948	12.959	9.054	3.113	180	476	136
1956	16.316	-	-	-	-	-
1964	23.515	-	-	-	-	-
1966	34.982	-	-	-	-	-
1968	35.420	-	-	-	-	-
1990	80.313	-	-	-	-	-
1992	78.366	-	-	-	-	-
1998	79.985	73.751	5.755	683	-	360
2002	69.257	61.785	5.968	338	37	1.129